Invata sa crezi si sa pretuiesti ceea ce ai...

by - duminică, februarie 13, 2011

Angela era o fata de 18 ani care era la inceput zambea ca orice alta persoana.Nimeni nu ar fi spus ca sufera de vreo ceva..ca este ceva ce o nelinisteste.Avea parul brunet,ochii caprui ce straluceau ca niste diamante,fata luminoasa.Parea cea mai fericita de pe Pamant,cea mai pretenoasa.In ziua de 17 a lunii iunie,parea insa abatuta.
-Daca pleci ai sa regreti!(ii spuse ea prietenului ei)...
El:-Nu prea cred...
De atunci in fiecare seara iesea cate o ora,se ducea in parc,acolo unde cei 2 s-au despartit,statea si se plimba,se mai aseza suparata pe o banca amarata si se gandea....la ce?Nu stiu...dar mi-as putea imagina.
Colegii o surprindeau plangand su stand singura.Cu totii se intrebau ce atata mister.Restul timpului il petrecea inchisa in camera ei.Nu vroia sa vorbeasca cu nimeni,sa vada pe nimeni.Incepuse sa slabeasca si parintii ei erau din ce in ce mai ingrijorati ba chiar se gandisera sa o duca la doctor.Abia de mai vorbeau cu ea deoarece aceasta evita orice discutie.
A decis sa le fie alaturi unchilor la nunta sa pentru a nu ii supara.Ceva inauntrul ei o framanta mai tare ca orice....Ce?De ce?
Un baiat se apropie de ea:
-Hey!Ce s-a intamplat?De ce stai asa retrasa?Am vazut ca nici nu dansezi nici nu discuti cu nimeni..esti bine?
Aceasta raspunse:Nu!Si o luase la goana,undeva,in necunoscut cu lacrimi in ochi.
Peste 2 ore ceilalti au observat absenta ei si incepusara sa o caute.Afara ploua cu galeata.Ea era la malul marii,pe o stanca,ghemuita  si plangea de zor.Varul ei o gasise si extrem de ingrijorat ii spuse:
-Hey!Mey uitate la tine..uite in ce hal esti.Treci in casa!!Ai sa racesti!
Ea:Nu vreau!!Voi chiar nu intelegeti?Lasati-ma in pace!!Nu vreau nimic,nu vreau sa stiu de nimeni si nimic!(il imbrancise si alerga mai departe in furia noptii)
Toata noapte au cautat-o cu totii.Nu era pe nicaieri parca disparuse.
Intr-un final..dupa 2 zile...au gasito la malul marii,uda toata,aproape fara suflare.Rudele au dus-o la spital insa era intrata in coma.Nu reactiona la nici-un medicament.Parca era moarta...
Imbracata in alb,in al ei vis,ajunge intr-o lume necunoscuta....Ajunge intr-un loc in care are de ales intre 2ua usi:Una reflecta o lumina rosie iar alta alba.In al ei gand isi spuse:
-Nu merit sa intru aici(pe poarta ce reflecta lumina alba).....voi intra dincolo...
Indrand pe poarta totul ii este numai rosu in fata ochilor.Rochia i se face brusc de culoare rosie si ramane invaluita in nori rosiatici.Se auzeau numai tipete,urlete...rasete demonice.
Merge,merge....Da de niste scari.Se uita in urma si apoi...cu lacrimi in ochi urca pe ele..
-Aici,poate imi va fi mai bine...
Intra si da de o alta portita...Intra,se uita intr-o parte si in alta..nu observa pe nimeni.Merge cu teama..nu se vede nimic si ii este frica sa cada..Acolo norisorii sunt albi si pe deasupra unora sunt niste copilasi delicati cuinstrumente muzicale in mana.Incepe o ploaie,dar cu petale albe de trandafir.
Apare un copil plangand.
-Piciorusul meu!!!Unde imi e piciorul!!
Apoi Angela o opreste si ii spune:
-Tu ce ai patit?De ce esti aici?
-Nu stiu....mi-am pierdut piciorul si de atunci am ajuns aici.
-Pff...poate reusim sa facem ceva...
Vazu-se o papusa sii luase piciorul.Apoi il montese la piciorul fetitei.Uimita fata observa ca are efect..in sfarsit poate merge.
-Hey!!!Miai dat piciorusul inapoi!!Cum te cheama?
-Angela.Pe tine?
-Stefania,incantata.Ei...tu de ce esti aici?
-Nu stiu..tot ce imi amintesc e ca ploua..si plangeam...apoi am ajuns aici.
Intre timp parintii,colegii,prietenii erau enorm de tristi.Nu era clipa in acre sa se dezlipeasca de capusorul ei.Prietenul ei aflase de ceea ce i se intamplase si se duse la ea.
-Ei...ce are?De ce este asa?Angela...te rog....te implor...iarta-ma.....Te rog...trezeste-te!!
Mama sa:-Nu are nici-un rost....Cine stie daca se va mai trezi vreodata...CANCER!!Are cancer!!
El:Poftim???NuUUUUU!!!!!!E o minciuna....Nu e posibil asa ceva.Ea niciodata nu a avut nimic.
Peste cateva zile doctorii au dus-o la operatie insa nimeni nu-i dadea sanse de supravietuire.I-au extirpat tumoarea insa nu reactiona...
De sus,din acel vis al ei...totul parea incetosat.Stefania si Angela erau cele mai bune prietene...ba chiar Angela intalnise un grup de copii de care avea grija.Ii asculta..incerca sa-i ajute,le alina tristetea...dar simtea ca in sufletul ei e o mare tristete si ca cineva,undeva o asteapta siisi face griji pentru ea..
Trecusera mai bine de 2 ani jumatate.Parintii nu se dadeau batuti,o vroiau inapot.Cuvintele Angelei chiar avusera rost...El chiar regreta totul..ar fi dat orice sa intoarca timpul inapoi...si sa nu se fi certat niciodata.
Mii de incercari esuate de a o face bine,i-au facut pe parinti sa renunte..S-au obisnuit cu ideea ca nu va mai deschide niciodata ochii sa le incante privirea,nu va mai canta ca sa le bucure auzul...nu va mai rade cum facea candva.Au decis ca organele ei sa fie prelevate si duse la altii care aveau mare nevoie de ele..
-Stiu ca Angela ar fi mandra de asta desi mi se rupe sufletul...De ce tu inimioara mica?De ce tu..???(spuse mama ei cu lacrimi in ochi)
Minune din ceruri.....Tocmai in acel moment aparuse in fata Angelei o silueta mare,inalta si subtire:
-Locul tau nu este aici!Pleaca!!Cineva te asteapta cu bratele deschise.Nu-i lasa sa planga tot mai mult.
Ca prin miracol,ii stranse mana prietenului ei care tocmai incerca sa-si ia ramas bun...
Acesta,in timp ce o saruta patimas,observa cum incepe sa se miste.Ii anunta pe toti iar mama opri toate demersurile.
-Fata mea!!!!Stiam ca ai  sa iti revii!!Stiam ca dintre toti Dumnezeu nu ar permite sa mi te ia tocmai pe tine.
La 21 de ani,dupa 3 ani in care a fost in moarte clinica,a putut deschide ochii si sa-si reia viata..pentru unii insa raman doar vise...Ti se poate intampla si tie...Pretuieste ce ai pana nu e pre tarziu...

You May Also Like

0 comments