#IronBlogger:lupta pentru recunoastere si dreptate!

by - vineri, aprilie 12, 2013



Peste munți și peste dealuri, peste văi la mii de kilometri depărtare se nasc zi de zi noi eroi, noi motive apar în viecare zi care ne înarmează cu putere, speranță.Ei sunt acei oameni care inventează lucruri noi, ale căror genii lucrează zile și nopți în căutarea unor noi informații și realizarea unor proiecte imense.Ei sunt eroii, ei sunt luptătorii, ei sunt viitorul.
 
 Astăzi sunt un #IronBlogger și lupt pentru cauza mea:pentru artă.Am puteri supranaturale:pot zbura,pot parcurge cu mintea rețele de informații, pot anihila virușii societății care semnalează pericolul în rândurile societății și ale perpetuării speciei.

Arta pentru mine este ceva mirific. Mai special este momentul în care cei mai pasionați și cei mai talentați artiști sunt cei care prezintă malformații, orbire, auditism. Apar zilnic cazuri în care copii sau persoane mai înaintate în vârstă pictează, compun așezând talentele cu ajutorul picioarelor, prin simțurile tactile etc. Problema este că nu mulți ajung să fie recunoscuți și valorați.Mulți se folosesc de creațiile lor sau îi asupresc spre a nu fi recunoscuți și apreciați.
Este trist și dureros în acelas timp.Nici nu am putea să ne imaginăm cât de greu trebuie să le fie și câte lacrimi varsă aceștia în timp ce își încep o nouă creație.
Şi aşa, precum un adevărat impatimitor de maşini, m-am urcat la volanul unui Porche roşu şi am plecat către destinaţiile ce aveau dezvăluie un adevărat mister. Cine nu iubeşte maşinile? Chiar dacă te-ai uitat pentru prima oară la un film cu maşini, sau poate o vezi pe stradă...sau de ce nu cazi în patima jocurilor cu maşini. Ai posibilitatea de aţi alege singur marca, motorul dorit, cursa pe care o parcurgi, joci singur sau cu alţii. Totul se poate întâmpla foarte real: cu volan ataşat la calculator sau folosind volanul din cadrul calculatorului tău ce îţi apare pe dekstop. Întotdeauna am fost fascinat de jocurile cu maşini, scutere, motoare în general. Este o ocazie chiar perfectă de a învăţa unele tehnici de mânuire a volanului care se pot suprapune cu viaţa reală atunci când vrei dai de permis. În plus, totul se poate petrece practic live, exact aşa cum doreşti când doreşti, iar calculatorul tău nu trebuie aibă cine ştie ce performanţe şi un procesor la nivelul aşteptărilor. Este cea mai frumoasă şi tentantă experienţă pe care o poţi avea atunci când vrei cu adevărat joci un joc de calitate.
 Şi revenind la misiune...După mult drum, am ajuns în România.O țara medie dar trebuie să recunosc că am fost impresionată de peisaje, de unii oameni.Însă, aerul îmi adia greu pe față, simteam multă durere, multe greutăți care apăsau asupra omenirii.Un băiețel de vreo 5 ani s-a oprit în fața mea:își scăpase balonul fix în copacul din spatele meu.Folosind puterea zborului m-am dus și l-am luat,apoi l-am oferit înapoi.Mi-a zâmbit, m-a atins profund, n-am apucat decât să-i mângâi creștetul și apoi a plecat. După multe căutări ale nedreptatii, am descoperit o zonă unde intr-un cămin erau mulți copii abandonați,unii care aveau și familii, însă toți sufereau de malformații sau boli care îi împiedicau ia realizarea unor procese normale și integrarea în societate. Cele care se ocupau de ei manifestau unele un interes mediu altele parcă le simțeam că erau intens dedicate acestor procese de formare.
 Printr-un geam, am revăzut acel băiețel, avea autism. Nu mă putea auzi și fiind copil, nu s-a speriat atât de tare văzând costumația mea. Acesta, îl ajuta pe un alt băiețel să deseneze. Acel copil nu avea o mână iar cealaltă era în gips. Trist!

 La plecarea asistentelor mi-am folosit puterile să întru în sistemul național, să mă informez despre aceste persoane care au diverse dificultăți și să aflu cauza care nu le permite să se facă remarcați.
 Intrând în sistem a început imediat să se învârtă totul cu mine:circuitele erau încurcate, diverse servere aveau ușile blocate, drept semn că dețineau informații importante și securizate, o nebunie.
Folosindu-mă de puterile mele, am reușit să pătrund în acele servere naționale care îmi permiteau să aflu detalii amănunțite despre cele mai importante aspecte ale țării. Am observat că interesul se punea pe gestionarea banilor, a evoluției firmelor, în tranzacțiile ce aveau să aducă profit companiilor și țării. Totul se rezuma la bani.Însă la oameni se gândește careva?O societate începe a promova în primul rând prin oameni, prin efortul depus de aceștia în munca lor. Banii azi îi ai mâine se duc. Dezvoltarea se realizează prin promovarea valorilor culturale, prin recunoașterea și aprecierea muncii unor artiști desăvârșiți. Doar așa o țară poate ajunge pe culmile gloriei, punând accent pe valorificarea oamenilor, pe muncă și creația lor, indiferent că e vorba despre arta scrisului, a creării mașinilor, roboților, arta picturii etc.
 
Astfel am început să creez un virus care să poată pătrunde în orice rețea, să anihileze sistemul celor ce își iau meritele altora și incearcă să strice reputația oamenilor talentați.De asemenea, virusul, ajută cu timpul la crearea unui program care permite recunoașterea și antrenarea talentelor în diferite procese artistice.
 Astfel am încercat  dau  unor oameni șansa să se afirme, să facă ceva pentru viata lor, să demonstreze comunității că doar adevăratele genii se pot ocupa de lumea artistica și că doar ele pot cu adevărat să ajute la evoluțiile planetei. Programul are ca scop crearea unor prietenii, realizează conceperea unor proiecte la nivel de grup care îmi pot folosi  mie, în  cadrul integrării printre rândurile oamenilor, sau coordonatorilor  care se  ocupă cu evoluția si bunăstarea țarii.

You May Also Like

0 comments