Seducţia lui Moş Martin


A fost odată ca niciodată, că dacă nu era, nu-mi mai băteam eu gura să vă zic ceva ce deja ştiţi. Deci cum spuneam, a fost odată ca niciodată, un mare şi atrăgător Martin, atrăgător la insecte, nu la altceva, până a descoperit apa şi săpunul. Şi de luni până vineri, coana vulpe la deal la vale:-Vai seducatorule, ce parfum (pff) de iasomie! Ce blăniţă fermecătoare, ce splendoare emană ochii tăi!
-Cumătră vulpe...ia lasă tu caterinca şi dute şi-ţi caută de mâncare că peştele meu s-ar putea să te fugărească. L-am dresat!
-Vai moşule, da ce morocănos eşti! Venisem să te anunţ că girafă îşi are absolvirea şi că asta trebuie sărbătorit.
Şi ce mai poate zice vicleana cumătră? De iubit îl iubea dar unde şi de ce, că pe bune că la buzunare, căutaţi-l pe Eminescu să vă zică, sau pe Eminem.
Acum ce să-i ia girafei...
-Nămol? Nu, are pielea fină! Suzetă? Nu...nu mai bea lapte! Ce să-i iau? Gata ştiu! Bomboane! Girafa adoră bomboanele.
Acum cu ce să se îmbrace. Palton şi pălărie de paie, fustă...hmm. Hawaii!
Capul său era stresat, uitat printre nori. Îl mai trezeau din când în când Udi ciocănitoarea şi Gerald ţânţarul. Căzuse nea ursu în oala cu iubire. Şi-l ungea aşa de tare pe suflet de bagă o muzică din suflet:
-Ohh, viaţa mea! Oh, iubirea mea, ce flămând iar sunt, toată o să te mai mănânc!
Învârtindu-se el acolo, vede sub pat o lampă aurită. Frumos îmbrăcată, cu părul blond, ramuri fine.
-Ce să fac cu ea? Hai so frec să văd dacă iese careva din ea.
Freacă ursu lampa, din care iese un duh înalt, făcut, frumos, care semăna cu Chuck Noris.
-Să-ţi aud dorinţele moşule. Apoi mă vei elibera. Care sunt cele trei dorinţe?
-Să fiu frumos! Duhul îl face ţigan.
-Să fiu deştept! Duhul îl face blond.
-Să fiu bogat! Duhul îl transformă în cimpanzeu.
Nici n-apucă să se uite în oglindă, că duhu îşi luă zborul, lăsând în urmă un bilet: În caz de te răzgândeşti şi doreşti să redevii ca la început, fata care îţi ţine inima în ale sale palme, va trebui să te readucă la viaţă cu un sărut!
De acu, ce avea ursu să facă? Măcar de îl transforma în girafă. Avea şi facebook cu poza de profil a girafei, dar acum se simţea amărât că va fi luat în râs.
Îşi bagă în buzunar cele trei bomboane şi se duce la petrecere. Găseşte într-un colţ, pe un pervaz, un dovleag făcut pentru Haloween, pe care şi-l pune în cap.
-Bună! Vocea lui groasă dărâmă ghivecile!
Apare girafa panicată.
-Mă scuzi! Ai deschis gura, mi-au leşinat trei nepoţi, acum închide-o!
Omu nostru tot în extaz să sară pe ea să-i fure sărutul magic. Se tot strâmba girafa, că nu ştia cine e, da nimeni nu ştia că şi girafă îi împărtăşea sentimentele.
Îi crapă bostanul, îl scoate afară şi îl ia la rost:
-Băi pişpilică! Cine eşti, ce vrei, mă nesimţitule!
Martin, trist, se aşează jos şi începe să-i povestească. Girafa noastră creativă îl ascultă atentă şi îl ia în braţe la un moment dat.
-Ştii, vezi tu, te iubesc şi eu, chiar dacă eşti bătut în cap şi ai venit cu trei bomboane, chiar dacă m-ai speriat de moarte şi chiar dacă mi-ai nenorocit spatele şi petrecerea.
Şi iaca aşa, fu un sărut enorm de lung şi de cuprinzător, asta până la nuntă şi până au proiectat un bebe: girafo-ursul.
Şi au trăit fericiţi, cu caviaru-n mână, până la adânci bătrâneţi, că dacă îi cauţi îi găseşti pe la raioanele cu jucării. Iar vulpea săraca, s-a apucat de şedinţe foto şi acum o găseşti în reviste.
Acest articol este realizat pentru proba cu numarul 14 sponsorizata de Reeija.ro, din cadrul SuperBlog 2013

Comentarii

Postări populare