Te iubesc în miez de zi şi în miez de noapte!
Îi mulţumesc zeiţei Afrodita că el este cel ce devorează trupul meu cu o dragoste divină. Îi mulţumesc întregii creaţii, că s-a jucat cu destinul meu pentru a-l putea întâlni pe el.
Şi în cele mai frumoase momente, care şi acum ne vrăjesc profund, râde ca un castan roşu înflorit şi se bucură de momentele petrecute împreună. Şi în sinea sa, vieţuia un copil inocent cu surâs de puritate, cu mantie albă plină de bunătate şi cu ochii asemuiţi unor mărgăritare. S-a mai întâmplat uneori să ne certăm, însă mereu, supărarea sa prinde aripi şi se înmoaie ca un gogoloi de pâine caldă, revenind la dragoste, îmbrăţişări şi vorbe duioase. Mă înmoi şi eu la rândul meu, mai ales când văd cum plânge ca o lumânare de ceară.
Ochii săi mângâiaţi de paloarea nopţii, căpătă chipul aştrilor tutelari şi mă scufundă adânc într-o mare de smarald.
Atunci când mi-a fost mai greu, se lupta cu destinul şi cu soarta crudă ce şedea deasupra umerilor mei. A rupt dintr-un colţ al soarelui şi dintr-o pătură de nori, o bucată de lumină şi una de întuneric, care mi-au prins ghinionul şi tristeţea, dar mi-au readus zâmbetul şi fericirea. Şi an la rând, dincolo de bogăţiile şi tot aurul din lume, dragostea noastră a răzbit peste toate, ne-a dat forţă să trecem peste orice greu. Am revenit la viaţă datorită lui. Şi cu fiecare nooapte ce adorm în braţele sale, mă scufund într-un ocean minunat de vise, răscolind printre îngeri un cadou perfect.
0 comments