Caşcavalul în Legumiada

by - luni, martie 03, 2014


Această operă are ca temă dragostea faţă de puritate şi răsfăţul delicateselor româneşti. Ca specie aparţine comediei, naratorul încercând să vă transmită cu mult umor şi căldură, povestea unui caşcaval, înghiţit de frigider şi deocheat de leguminoasele din el. Vizionare plăcută!

De-a lungul timpului, am căutat să călătoresc tot mai divers, prin diferitele colţuri ale lumii. M-am oprit în faţa unei case, cu miresme italiene, cu o privelişte împodobită de prospeţimea şi jocul de culori al florilor şi legumelor.
Bat la uşă, aud o zarvă cutremurătoare:
-Să intri când ţi-om deschide noi, tâlhar ce eşti!
Nici în stânga nici în dreapta nu văd hoţul, dar nu văd cine face această afirmaţie. Bat la uşă, nu răspunde nimeni, însă uşa se deschide singură.
Şi îmi zic: -Vai de mine, asta nu miroase-a bine!
Şi tiptil, îngrămădită, ca un şoricel fricos, parcă fug mâncând pământul. Însă sus, chiar la intrare, era o pancardă mare: Super Blog noi ne numim, pe oricine noi primim!
Iaca aşa din întâmplare, am ajuns la casa mare, unde toţi se adunară, aici ca de primăvară, să se inspire niţel şi să între în concurs. Şi aşa, din uşă în uşă, m-am oprit la o mătuşă. Bat la uşă, zice tare:
-Curăţă-te pe picioare!
-Să trăiţi m-am curăţat, n-am vrut să vă scol din pat!
Claudiţa, fată bună, peste mari şi peste lună, o surprinse o răceală, acu ea şezu la dos şi întâmpină...frumos. Şi pe uşă iară-şi intră, domnul Albert Budincă şi mă îndeamnă duios, să o las, să plec frumos. Şi-am plecat, ce să mai zic? Să mai văd câte un pic.
Mă opresc, mă tot sucesc şi de vreu nu pot să zbor, acolo în dormitor. Aşa că mă duc acolo, unde inimii îi place şi unde stomacu-mi tace.
Iaca ce frumos mai e, la complexul bucătărie, unde totu-i liniştit şi stomacul e iubit. Mă aşez, uşor sfioasă, nu cumva să bat în masă, că Alina vecinuţa, o adoarme pe Aguriţa şi o hrăneşte pe Pişky. Iar Andreea Voivonici, termină a lectura, cartea o despică-n două, mă prinde şi mă ia la horă.
Şi deodată hai cu spor, să ne amuzăm niţel, curăţenie pe dans, haide haide pe sistem. Ea caşcavaluţu-n mână şi îl pune-n frigider, iară casa-i numa-i bună şi de petrecut niţel.
Colo şa, în Legumiada, un ţinut împărătesc, era principalul actor domnesc: caşcavalul Delaco.
Printre mii de bunătăţi, pătrunjel şi roşii proaspete, le cam prinde un fior, văzând un asemenea domn, cu tenul deschis şi luminat, iar de soare răsfăţat, supărat niţel ce-i drept. Fuse luat, dintre amici, de la raftul Bunătate, ce în supermarket e, sau în orice magazin mixt.
Toţi uimiţi, se duc la el, mai să leşine niţel, cine-o fi, de unde este?! Nici borcanul n-avu stare, nici ouăle de omletă ale lui Budincă şi nici apa Alinuţei, care-i transpiră uşor, şi-i fugi acidu-n zbor.
Chiar dacă sub mirarea celor din jur se credea  îşi va da duhul,  aroma sa va lăsa rece la un moment dat, pe ce-i ce îl servesc, nici vorbă de aşa ceva. Îmbrăcat în crusta lui aurie, învăluit de mireasma de brânză...ce bunătate. Deschisul si închisul frigiderului începea să dea dureri de cap legumelor.
Şi cum  spui  nu se simte adierea unui aer italian? Acolo unde brânzeturile sunt foarte diversificate, unde mâinile iscusiţilor maieştri trudesc zi de zi sub binecuvântarea soarelui şi a marei inspiraţiiîn crearea unui produs inovator? 
Iată  şi ţara noastră are o perlă plină de bunătateîn valoare de 24.800 like-uri, desigur, calitatea nu se măsoară în like-uri ci în numărul papilelor gustative care ies de sub control sub influenţa acestuia.
Asta da o bunătate, prospeţime, calitate, veselie şi bun gust, cu Delaco cel sus pus.
Este caşcavalul fin, 100% românesc, bogat în savoare, bun pentru fiecare, şi Pinky se linişteşte, de un caşcaval primeşte.
Astfel, recomand cititorilor putere de abţinere sau de ce nu, spor la mâncat. (Ps: Unii dau fuga la magazin, alţii stau şi înghit în sec)


Articol scris pentru Spring Superblog 2014.

You May Also Like

0 comments