Sa transformam emotii!

by - duminică, noiembrie 23, 2014

Intreaga noastra viata se bazeaza pe emotiile care le traim. Acestea se transforma in experiente placute sau mai putin placute, care ne pot afecta mai ales in mod psihic.
Dincolo de cele fundamentale, precum bucuria si iubirea, mai gasim pe o scala de la unu la cinci si altele negative, considerate emotii de baza precum: suferinta profocata de pierderea unor lucruri, furia, gelozia, invidia si frica. Intr-o comunitate aceste lucruri sunt des intalnite.
Cand una sau mai multe din aceste emotii ne cuprind, cadem in depresie, ne inecam in vicii si de cele mai multe ori ajungem sa ne condamnam pe noi insine. Odata cu aceste transformari de scala mare, apar altele multiple si mai mici, care ne distrag atentia de la ce inseamna cu adevarat frumusetea vietii si motivul pentru care am fost adusi pe lume.

Ne putem imbolnavi fizic si psihic, ne distragem atentia de la ceea ce este cu adevarat important si trecem pe langa lucrurile minunate din jurul nostru. Dar daca am conserva aceste momente negative si le-am transforma in lucruri pozitive? Daca in orice fapt care nu ne multumeste, am trezi ratiunea sa-i vedem rolul?

Suferinta psihica sau durerea psihica, apare atunci cand suntem fortati de imprejurimi sa renuntam la lucrurile pe care le avem sau la anumite persoane. Pierderea unei persoane dragi, fie temporal sau total, atrage dupa sine drepresie, dispozitie proasta, un drum presarat cu lacrimi care de cele mai multe ori ne impinge catre vicii. Cum ar fi daca am cultiva aceasta emotie?
Desi este greu sa ne dezobisnuim de ceva ce am avut mai mult sau mai putin timp, intotdeauna distanta poate fi benefica indiferent de tipul acesteia. Ca vorbim despre distanta temporala, aceasta ne poate intari, ne poate face sa realizam cat de mult inseamna acea persoana pentru noi sau acel lucru.



 Daca un lucru a plecat sau un suflet s-a inaltat la ceruri, acest lucru ar trebui sa ne intareasca caracterul si cu siguranta in loc va aparea ceva mai bun. Sau poate asa a fost scris sa fie, pentru a putea pretui mai mult si ca sa ne bucuram si de alte lucruri de care dispunem sau de alte persoane care si-ar dori acest lucru. Nici moartea unui om nu este considerata o tragedie. Cand acest lucru se intampla, un suflet isi usureaza fizicul de suferinta si se reincarneaza intr-o alta persoana pentru a experimenta noi emotii la randul sau. E o continua perpetuare a invataturii.

Gelozia este un sentiment de slabiciune. O persoana poate avea un lucru care nu il avem noi si viceversa.  Acest lucru se aseamana cu invidia.
Este o emotie care nu ne lasa sa ne bucuram de ceea ce avem si ne face sa pierdem la randul nostru. Nu uita ca nemultumitorului i se ia darul. In plus, asta ne face pe noi sa fim mai ambitiosi si sa muncim din rasputeri ca sa aratam si noi ca putem ajunge pe o scala inalta, pornind de la cea mai joasa treapta si sa ajungem sa cunoastem un sentiment unic: bucuria.

Furia ne ajuta sa supravietuim, ne intareste psihic. Este un instinct natural atat uman cat si animal. Te determina sa faci diferite lucruri pentru a-ti apara teritoriul, chiar si propria viata. In exces, aceasta provoaca o consecinta total negativa: razbunarea. Punem in practica acest lucru in lipsa unei ratiuni detasate, concentrata pe efectul atacant, insa ceea ce nu ne-am invatat noi minte, este ca razbunarea e arma prostului. Intotdeauna se intoarce, iar partea cea mai rea este ca niciodata nu va aduce cu sine un lucru bun. Pierdem persoane care ne-au fost alaturi o viata, sansa de a mai iubi, pierdem clipe importante de fericire. Problemele nu se pot rezolva fara aceste lucruri? 




Este dovedit faptul ca o persoana calma si extrem de rationala, poate avea o viata linistita, pline de momente minunate daca nu permit acestei emotii sa iasa din tiparele normale.

Si am ajuns la emotia mea dominanta: frica.
Este o emotie universala iar pentru cei care nu stiu ce inseamna, cu siguranta vor dori sa afle. Rasfoind o carte de povesti, am dat peste "Povestea unui om care nu stia ce e frica". Intrebat de tatal sau ce meserie si-ar dori sa practice, ce lucru ar vrea sa invete, acesta a raspuns nimic altceva decat: frica. Auzise in lung si in lat despre acest lucru si nu stia ce inseamna, vroia sa experimenteze pe propria piele. Asadar, desi foarte surprins, a fost trimis la manastire, apoi sa invete diferite mestesuguri unde i s-a promis ca va afla ce este frica. Insa niciun lucru nu a avut efect.
Ajuns la casa lui, cu sotie si copil, tot nu a experimentat acest sentiment. Asta pana cand, prea iubita lui sotie, ii toarna pe corp in timp ce dormea, o galeata plina de pesti si cu apa rece.
Abia atunci, trezindu-se din somn speriat, a exclamat faptul ca ii este frica.

Frica reiese din alte trairi. Imi este frica:
- sa gresesc, desi este un lucru firesc din care pot invata nenumarate lucruri bune; 
- sa fac ceea ce nu trebuie, desi daca as sti ce nu ar trebui sa fac mi-as schimba intregul destin si implicit si pe al altora;
- sa nu-i pierd pe cei ce ii am alaturi, desi ei pot pleca chiar si din propria vointa, fara a face nimic rau, fapt ce ma poate intari si transforma intr-o fiinta mult mai puternica;
- imi este frica sa pierd desi inseamna ca am avut curajul sa incerc, sa lupt, am avut ambitia si credinta ca am o valoare si un har unic, care mereu ma va face sa fiu invingatoare, indiferent de rezultatul final;
- de viitorul nestiut, fapt ce ma impiedica sa vad fericirea de trai prezentul si de a-mi reaminti cu drag de trecut;
- de suferinta, fara de care nu as fi putut invata ce este bucuria si nici nu as fi putut trai vreodata sentimentul de iubire.
- sa devin mama si sa nu-i acord grija, iubirea si tot ceea ce copilul meu ar avea nevoie pentru o viata mai buna decat cea pe care o am eu.


Am decis totusi sa lupt cu aceste lucruri, deoarece nu stiu ce va fi iar ocolirea lor inseamna lasitate. Consider ca ati recunoaste slabiciunile si a le infrunta este o dovada de curaj.
Este doar un impas in a vedea calitatea vietii peste care stiu ca pot trece atata timp cat am vointa si imi doresc acest lucru. Desigur, o gandire pozitiva intotdeauna va atrage dupa sine lucruri bune sau va duce la rezolvarea eficienta a unor impedimente.

Toate aceste emotii sunt niste bariere care nu sunt imposibil de depasit. Si fiind emotii naturale, daca nu le-am trai si nu am trece peste ele, viata s-ar opri si nu am cunoaste acele senzatii, emotii, care alcatuiesc ierarhia fericirii si care mai adauga vietii cate un nou minut: dragoste, bucurie.

Cum ar fi sa transformam aceste emotii in ceea ce sunt de fapt si sa le vedem rostul, in loc sa ne impotmolim in ele? Viata este asa cum noi o facem sa fie!


Articol scris pentru Spring SuperBlog 2014.

You May Also Like

0 comments