De-a leapsa: Rasfatul dupa nastere

Nu va impancientati! Daca nu ati vazut pana acum poze cu o burta supradimensionata sau poze pe paginile personale cu un copilas mic si dragut pe care il strang in brate din tot sufletul, asta inseamna ca nu e vorba de o nastere propriu-zisa. Cel putin nu in cazul meu.Am primit leapsa de la Alexandra Hustiu o colega din blogging, o femeie frumoasa trup si suflet, cu o multime de emotii si trairi frumoase, o femeie care se implica enorm in ceea ce face si pe care eu o ador si care la randul ei, proaspata mamica, a primit aceasta leapsa.

Deci, desi nu am nascut si nu am avut nici-o sarcina, cred ca fiecare zi din viata noastra reprezinta o noua sarcina, si fiecare zi pune la cale noi sarcini ce trebuiesc duse la bun sfarsit. Deci se poate vorbi si despre clipele de relaxare dupa o zi plina de ... sarcini.

Nu prea am mai apucat sa scriu atat de mult pe blog ca odinioara. Am cam renuntat la competitii inca de la jumatatea competitiei SuperBlog de unde am iesit triumfatoare (va povestesc eu si despre asta in zilele ce urmeaza) si simt nevoia de putina liniste, de putina relaxare, insa o provocare ca cea a Alexandrei cred ca merita onorata si data mai departe.
Acum cand scriu o fac si cu placere. Asta pentru ca in sfarsit am reusit sa-mi iau o bijuterie de laptop care-si face bine treaba si pe care mi-l doream de foarte mult timp.

Oricum chiar daca am renuntat la supradoza de articole, sa nu credeti ca lenevesc prea mult. Am niste colegi care apeleaza la "inteligenta mea" artificiala si care imi dau de furca, dar o fac cu drag caci imi place sa ajut, imi place sa cred ca toti putem ajuta oamenii necunoscatori dar care totusi sunt implicati in problema. In plus eu nu astept rasplata desi mereu o primesc (asa se explica tona de ciocolata din ultimele zile). Cea mai de pret rasplata este fericire, zambetul si multumirea persoanelor din jur.
Planuiesc insa sa ma reapuc curand caci nu-mi place sa lenevesc prea mult si ma cam supara treaba cand nu sunt in agitatia deadline-urilor si a ideilor multiple.

Revenind la leapsa....cum arata rasfatul dupa o zi plina de sarcini? Hai sa vedem!

1. Scrisul pe blog nu e nicidecum o relaxare. Chiar si acum, inainte de a concepe postarea asta, am fumat o tigara si m-am gandit la fiecare cuvintel (ca de obicei 75% le-am uitat), fiecare emotie pe care o tranmit ideile, chiar daca e doar 2 noaptea (he, he, sunt pasare de noapte si ziua imi beau cafeaua dupa-amiaza). De ce nu e relaxant? Pur si simplu pentru ca eu nu vad o postare drept cateva cuvinte aruncate intr-o platforma. Incerc sa transmit emotii si/sau ganduri, idei si sfaturi pentru toti cei din jur si cred ca este foarte importanta abordarea in atingerea acestui scop. Si de aceea ajung eu sa fiu de cele mai multe ori antipatica si sa va chinui cu articole de kilometri de cuvinte.

2. Am oare clipe de relaxare? Da am si eu si voi, la fel ca toata lumea. Trebuie doar sa ne dam seama si sa ne oferim cateva secunde pentru a ne reaminti aceste lucruri. Si chiar daca as fi fost insarcinata si tocmai as fi nascut o minunatie de copilas, cred ca tot as fi avut ceva clipe de relaxare, de blogging si alte cele (Cel putin cred ca asa ar fi. Urmariti-o pe Alexandra. Ea este atat de puternica incat face fata la tot si mereu e aceeasi raza de soare sclipitoare, energica si muncitoare.).

Alexandra este cu adevarat un model, nu o laud eu asa degeaba. Cati oameni dupa cateva ore de la nastere impartasesc aceasta miinunata veste? Cati oameni rezista supradozei de urari? Cati oameni lucreaza si se implica in campanii chiar si in patul de spital in pauze, cand micutul isi face somnul de frumusete? Cam asa e Alexandra si va invit cu drag sa o cunoasteti.

3. Dupa ce termin eu toata treaba pe ziua respectiva, frunzaresc foarte mult internetul. Stau pe Facebook, citesc articole ale cunoscutilor si nu numai, iar intre timp "stau la barfa" cu colega de camera. O alta minunatie de om, studenta in anul 2 de master. Daca nu era ea nu cred ca as fi apucat sa ma mai destind, sa ma mai relaxez. Clipele de relaxare le petrecem impreuna, la o ciocolata calda de nota 10, timp in care mai dezbatem toata treaba asta cu blogging-ul, chiar daca ea nu are nici-o treaba, sau ne mai uitam la vreun film. Desi nu este direct implicata, Lori pare a fi totusi fascinata de ceea ce fac si deseori imi mai ofera idei de inspiratie. 

Gasesc in Lori o buna prietena, o colega minunata si un om care probabil vede in mine un potential care poate face ceva, care incearca ceva pentru viata si pentru viitor si care chiar m-a ajutat sa nu pierd 2 deadline-uri. Daca citesti asta, iti multumesc din suflet draga mea. Esti o persoana incredibila, energica si cu un suflet minunat! Iti multumesc ca mi-ai aparut in cale si pentru toate micile bucurii pe care le traim impreuna! Tu esti unul dintre cele mai frumoase cadouri pe acest an!

4. Ma relaxez adeseori cand scriu o carte. Da...m-am apucat de scris si la o carte pe care am abandonat-o in ultima vreme. Am tot ceea ce este nevoie, doar inspiratie la infinit imi mai trebuie. Este o carte plina de emotii si sper in cele din urma sa reusesc sa o termin si sa o public. Cat de reusita este nici eu nu stiu sa va zic. Daca o sa o pubic veti afla si veti fi liberi sa va dati cu parerea.

5. Ma relaxez plimbandu-ma. Imi place enorm sa ma plimb in aer liber (mai putin cu gerul de afara) sa respir aerul curat (cat se poate) si sa-mi pun ordine in ganduri si idei. Practic detasandu-ma de tot gasesc inspiratie si pentru ceea ce urmeaza sa scriu pe blog.

Daca nu e zi de plimbare atunci ma arunc iin baie unde stau circa o ora (cand sunt acasa si nu la facultate), in mireasma parfumurilor pe care o emana gelurile de dus sau spumantele de baie folosite, ies apoi, ma joc in parul mofturos si ma bag sub plapuma unde-i moale, cald si liniste. 

Recunosc, cel mai fericit moment de relaxare este acela cand dorm si dorm ... chiar si 12 ore (pot zice ca hibernez nu?).

6. Si un ultim moment de relaxare pe care il traiesc cam in fiecare ora, este acela cand ascult muzica. Ascult muzica cat cuprinde. Castile sunt un accesoriu de nedespartit (chiar am plans ultima oara cand mi s-a rupt una din perechi). Acum am si o "bunatate" de la Beats. Sunt genialeee! Nici nu visam sa am asa ceva vreodata.

Daca ma vezi pe strada si ma strigi, fii pregatit sa te impaci cu ideea ca nu te voi auzi. E ceva firesc, doar am castile in urechi.

C'est fini!

Hai sa ne reamintim cu totii cum arata momentele noastre de relaxare, dupa nastere sau chiar si in mod obisnuit. Daca va intereseaza precis cum e treaba cu relaxarea dupa nastere, gasiti la Alexandra tot ce aveti nevoie.