Fata din tren și amorul contemporan.

by - joi, martie 28, 2019

Îl ador cu fiecare clipă! La început au fost câteva clipe la colțul unei străzi mai puțin cunoscute, acolo, într-o crâșmă a controverselor. La un moment dat am avut impresia că mă soarbe din priviri, printre ironiile și jocurile de cuvinte ale unor cupluri ce râdeau haotic uitându-se către noi. Deseori mă simțeam drept "Doamna cu ochelari negri", descrierea potrivindu-se mănușă cu femeia aceea retrasă, pe care nimeni nu o cunoștea și care nu se băga în afirmații ironice, din scrierile Sidoniei. 
Am refuzat la început orice apropiere de cuplu, crezând că nu ne potrivim și în ideea că inima mea e deja rănită de o dragoste neîmpărtășită. Nu am avut curajul de a mă simți o simplă damă de companie care acceptă în tăcere avansurile unui bărbat ce putea fi căsătorit sau nu.
















Actualmente, fata din prezent a fost cândva o fetișcană crescută la țară și a rămas destul de rigidă atunci când vine vorba de propriile sale principii și valori. N-ar putea nici măcar o clipă să fie pe locul doi, precum sutele de amante care-și trăiesc aparent povestea de dragoste literară prin ochii și flerul scriitoarei Sidonia Drăgușanu, darămite să cerșească o fărãmă de dragoste și să se mulțumească cu o jumătate de inimă. Dar nu, nu a fost nevoie. Pentru că, în realitate, el era altcineva față de ceea ce apariențele lăsau să se vadă. Iar eu m-am considerat dintotdeauna o persoană implicată, pătimașă și cu un caracter simplu.


Dragostea mea nu a fost nici o domniță trecută de 16 ani, ce lucra la un atelier de croitorie, nici o doamnă galantă care-și aștepta amantul, fără a-i cere niciun fel de explicații. De altfel, niciun boier cu situație materială înstărită cãt să-mi ofere luxul unor plimbări la munte, la restaurante scumpe, bijuterii din pietre prețioase și chiar și câteva garoafe, mai exact patru la număr, fără a cere nimic în schimb, așa cum amintește din nou, Sidonia, în seria de nuvele postum, actual reeditată și transmisă mai departe de către familia ei care a dorit să readucă la viață femeia în literatura interbelică. 



În cele din urmă am acceptat să-i fiu sufletul pereche, care i-a rămas alături fidel de mai bine de șapte ani. Ce mi-a plăcut la el? E diferit decât restul bărbaților ce au gravitat în jurul meu. Nu a încercat să mă cucerească prin vorbe drăgăstoase sau prin afirmații inteligente. De drept, prima floare am văzut-o după primul an, prima bijuterie, o pereche modestă de cercei, pe la vreo 6 luni. Suntem prieteni și suflete pereche în același timp. Din prisma fidelității, mă transpun mănușă în locul soțiilor trecute de 40 ani, din nuvelele Sidoniei, care au încredere deplină în partener. De altfel, nu mi-a dat nici măcar un motiv și nu a schițat niciun gest care să mă facă să mă îndoiesc de sentimentele sale curate.
Însă, spre deosebire de mitul literar privind relația de cuplu, realitatea amorului nostru nu se concentrează în proporții atât de mari pe femeia dedicată dragostei, ci pe puterea și încrederea de cuplu. Cu precădere sunt femeia orientată către carieră, care nu-i place să depindă de restul, precum doamnele distinse din mitul literar al nuvelelor, dar în acelaș timp caut să asigur un echilibru pe toate planurile.





Cu Sidonia am făcut cunoștință prima dată la orele nopții al unei zile călduroase de Martie, când îmi făceam un culcuș pentru odihnă. Am repetat rutina întreagă seară de seară până când, într-o zi, am ales să-mi fie "partener" și pe tren. Așa am devenit fata din tren, cu o carte readusă la viață în mâini și cuprinsă întru totul printre situații, intrigi, personaje, relații, descrieri și întâmplări povestite cu rafinament, chiar și dincolo de absurdul și grotescul ce s-ar fi putut înterpreta pe alocuri, dar descris cu atâta finețe încât să capete veșmintele frumosului. Rândurile se transformă în imagini ce pot fi transpuse vizual instant, prin plasarea înșiruirii de cuvinte dincolo de retina. "Doamna cu ochelari negri", după cum poartă numele și ultima nuvelă a cărții, oferă loc de interpretare a finalului și te ține cu suspansul la gură cu fiecare pagină, așa cum lăsăm și noi loc de interpretări și fel de gânduri privind viitorul, în timp ce relația noastră palpitantă, cu urcușuri și coborâri, lasă și ea loc de înterpretare celor din jur din cauza personalității noastre atât de diferite și în același timp, atât de potrivite. Întotdeauna suntem împreună și la bine, și la rău.



Am trăit întru totul fiecare pasaj prin ochii Sidoniei din trecut și a cuplurilor literare, acea personalitate din România interbelică recunoscută pentru pasiunea de la 16 ani, care s-a conturat prin transpunerea unor piese de teatru la școală, o joacă la acea vreme. Cu timpul pasiunea a devenit o meserie, un talent cultivat și demn de împărtășit cu publicul larg. A scris piese de teatru, a avut apariții în presa scrisă și audio, a scris cărți pentru copii și pentru publicul larg, precum este în cazul de față această carte cadou.

Fata din tren și amorul care o însoțește pretutindeni, acum pornește din nou la drum, cu o noua carte. O vei găsi zilnic în trenul de Bacău, cu o carte în mână și o pereche de căști care-i încântă și auzul cu ceva la fel de bun precum acea carte citită prima dată în tren.


Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019.

You May Also Like

0 comments