Teatrul este vocea raţiunii

Pe lângă faptul că Sibiu este considerat una dintre cele mai mari capitale culturale, este şi un loc încântător. Sibiu este locul perfect pentru a lua parte la cele mai mari şi mai interesante evenimente ce pot avea loc în România. Anul acesta are loc Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, aflat la ediția a XX – a, care celebrează tradiția și profesionalismul în arta spectacolului prin dialog, în perioada 7 – 16 iunie 2013.

Teatrul nu reprezintă doar o simplă mişcare pe scenă, cu scene şi acte realizate pentru a ocupa timpul anost. Teatrul este o artă, o reprezentare a întâmplărilor cotidiene şi o interpretare a vieţii. Se desfăşoară în mod graţios prin cuvinte bine gândite şi puse la punct de către marii artişti, iar dialogul are rolul de a fascina, a atrage profund sufletele oamenilor şi de a face apel la raţiunea acestora. Festivalul ajunge astfel, să promoveze cultura şi tradiţia, simbolul strămoşilor noştri, care ani de-a rândul s-au chinuit să ne lase moştenire lucruri pe care noi să le cultivăm şi de care să ne folosim înţelept.

Părţile unui teatru se regăsesc zilnic în amintirea noastră, în gândirea şi faptele pe care noi le realizăm. Doar prin teatru putem ajunge să cunoaştem veredicitatea timpurilor de odinioară şi a omului înhămat cu dorinţe şi putere de muncă.

Cu ce ajută acest lucru la imaginea României?

V-aş întreba şi eu un alt lucru: Dacă teatrul reprezentativ autentic este un semn de întrebare la imaginea şi dezvoltarea poporului roman, atunci rolul filmelor în slujba bunei creşteri şi dezvoltării copilului nostru, prin multitudinea de filme de toate categoriile şi internetul, cu ce ajută la imaginea României?

Nu ajută foarte mult nu? Filme cu multă acţiune, crimă, scene indecente, jocuri şi întâmplări violente, nu ajută pe absolut nimeni, ci doar manipulează oamenii şi îi trimite pe o cale dezastruoasă. Astfel, suntem împiedicaţi în dezvoltarea noastră pe toate planurile: social dar şi psihic. Teatrul promovează tradiţia poporului, a trecutului, arată paralela dintre viaţa de astăzi şi cea a trecutului. Dialogul îmbracă forme elegante, pe înţelesul tuturor, care ajunge să pună un semn de întrebare în conştiinţa noastră, asupra existenţei şi a rolului nostru pe pământ.

Nu iubesc teatrul pentru a merge şi a pierde timpul căci acasă nu am altceva de făcut, nici pentru că acolo este singurul loc unde cândva puteai merge pentru a te destinde. Iubesc teatrul pentru că încearcă a suprapune enorm de bine vremurile vechi care s-au dat uitării. Astăzi, lipsa pieselor de teatru, a materialelor educative, a dus la diminuarea culturii generale, la eradicarea dorinţei de a lupta şi a munci împotriva obstacolelor. Se ţine cont de bani, de statutul social, însă nu se pune accentul pe o vorbire corectă, pe acumularea unui surplus de informaţii, pe

dezvoltarea profesională indiferent de demersuri. Şi revin la întrebarea de odinioară: Cu ce ne ajută tehnologia şi internetul? Câte lucruri utile în comparaţie cu arta teatrului, a reprezentaţiilor scenice deosebite, a muncii devotate, a-ţi acumulat? Eu cred că 0. Dispun şi eu de internet, de televiziune şi le utilizez însă, peste tot nu

văd nimic care să se suprapună peste sufletul meu, să fie unicat şi destinat mie, pentru a mă îmbogăţi cu ceva valoros. Informaţiile sunt preluate, modificate, transformate în aşa fel încât noi să ne simtitm cât mai atraşi în capcană şi ei să ne poată manipula.

 Vă aduce-ţi aminte când existau doar 2 ore de televizor cu desene animate? Sau când teatrul era unicul local de relaxare şi învăţare? De vremea în care profesionala era constituită din ore grele de muncă, iar cu banii câştigaţi, era aşteptată ziua de weekend să vedeţi la teatru ceva frumos? Astăzi ce mai învaţă tinerii cu 5 ore în faţa calculatorului? Cu ţipete, mofturi în faţa părinţilor când îi atenţionează blând la pericolele la care aceştia sunt expuşi? Ce atitudini doandesc aceştia? Ce părere are societatea? Ce nume preia România?

Cu siguranţă am un mesaj de transmis celor de la FITS: sincere felicitări!

Lumea nu a mai ţinut cont de importanţa teatrului şi a reprezentărilor artistice în viaţa oricărei persoane. Şi sinceră să fiu, niciodată nu am avut ocazia să merg la teatru. Când s-a putut, nu am avut situaţia financiară însă sunt convinsă că este singurul mod de dezvoltare şi învăţare liberă, care dăruieşte lumii modele de viaţa şi un cumul dulce de cuvinte înţelepte ale unor mari genii, cu o muncă pe măsură. Toată admiraţia mea!