“BRAINS, NOT LOOKS”
Luca este un nou angajat al unei companii care are nevoie de un blogger pentru un job de o luna de zile, plătit, în cadrul căruia angajatul să promoveze tot ceea ce înseamnă media. Pentru acest lucru, Luca îşi va alege cu ajutorul Blogal Initiative, omul potrivit. Şi pentru a putea descoperi bloggerul potrivit, a fost iniţiată campania “BRAINS, NOT LOOKS”. În cadrul acestei campanii, fiecare blogger trebuie să îşi justifice motivele pentru care merită acest loc de muncă, ceea ce va urmă să fac şi eu. Presupun că luca lucrează ca agent de vânzări într-o companie care promovează inteligenţa, efortul, competenţele unei persoane, noile descoperiri şi creaţii ale oamenilor.
În primul rând, o meserie de viitor are la bază cunoştinţe, pasiune şi devotament. Locul de muncă se potriveşte ca o mănuşă persoanei care îl priveşte ca o plăcere, care realizează munca cu multă pasiune. Însă, nu toţi sunt aşa şi nu toţi oamenii sunt angajaţi după potenţialul acestora, ci după...aspect. O vorbă înţeleaptă spune " Haina nu face pe om" şi are perfectă dreptate. La un interviu consider că omul trebuie să îşi arate potenţialul sau intelectual, să fie axat pe învăţare, pe cunoaştere, fapt ce duce în primul rând la îmbogăţirea proprii culturi şi apoi la bucuria sufletului. Fizicul în timp se deteriorează şi nu mai are valoare.
Eu sunt înflăcărată după dreptate, sunt comunicativă şi lupt până în pânzele albe pentru a-mi atinge ţelurile, atâta timp cât acţiunile mele nu îi afectează pe ceilalţi. Sunt dornicăsă învăţ noi lucruri, să cunosc noi persoane, să simt cu sudoarea frunţii eforturile care le depun pentru a-mi însuşi nişte lucruri.
În fond, dacă este să o luăm şi invers "LOOKS, NOT BRAINS", funcţionează oare? Eu nu sunt de acord cu asta. Fiecare materie din jurul nostru este creată, este muncită. Cineva şi-a depus eforturile pentru a creea şi a ne pune la dispoziţie toate aceste utilităţi, timp în care cei axaţi pe aspect nu ne-au lăsat nimic. Şi să dau şi un exemplu: un fizic foarte atrăgător, îngrijit, foarte dotat, ajunge pe Lună şi nu dispune de nimic doar de propria persoană. Ei bine pentru a ajunge pe Pământ are nevoie să muncească, să se gândească cum foloseşte materia din jurul sau. Însă, dacă toată viaţă a mers doar pe importanta fizicului, atunci de unde va şti el ce să construiască, din ce materiale, în ce cantităţi pentru a ajunge teafăr înapoi acasă? De unde va şti acesta să distingă materialele radioactive de restul, de unde va şti cum să se protejeze cum să supravieţuiască sau ce fel de mesaje de ajutor să trimită şi cum? Practic acel om nu are nici-o şansă dacă în urma sa nu este o altă persoană. Se poate pierde în spaţiu şi clar acest lucru duce la cele mai negative lucruri.
Prin urmare personalitatea noastra, gândirea şi dorinţele noastre sunt cheia, nu aspectul.
Eu cred în profesie, în dorinţa de a munci, de a depune efortul, de a simţi că muncesc. Nu vreau să fiu un vierme al societăţii care stă şi aşteaptă totul de-a gata, care este sărac în cunoştinţe, plin de mândrie. Nu vreau să ocup locul în spaţiu şi timp atâta timp cât sunt o inutilă. Nu pot sta ca un parazit atâta timp cât ştiu că nu sufăr de nici-un defectcare să mă oprească să muncesc, să îmi câştig existenţa, să învăţ şi în acelaş timp prin muncă să simt că Pământul are nevoie sau va avea nevoie de mine la un moment dat. Nu am un fizic perfect şi nu mă interesează acest lucru, eu vreau să îmi arăt competenţele nu să îmi afişez aparienţele. Vreau să dovedesc lumii şi mie însumi că doar prin muncă ajungi un om demn de o societate, demn de a trăi şi de a ocupa locul pe acest Pământ.
În primul rând, o meserie de viitor are la bază cunoştinţe, pasiune şi devotament. Locul de muncă se potriveşte ca o mănuşă persoanei care îl priveşte ca o plăcere, care realizează munca cu multă pasiune. Însă, nu toţi sunt aşa şi nu toţi oamenii sunt angajaţi după potenţialul acestora, ci după...aspect. O vorbă înţeleaptă spune " Haina nu face pe om" şi are perfectă dreptate. La un interviu consider că omul trebuie să îşi arate potenţialul sau intelectual, să fie axat pe învăţare, pe cunoaştere, fapt ce duce în primul rând la îmbogăţirea proprii culturi şi apoi la bucuria sufletului. Fizicul în timp se deteriorează şi nu mai are valoare.
Eu sunt înflăcărată după dreptate, sunt comunicativă şi lupt până în pânzele albe pentru a-mi atinge ţelurile, atâta timp cât acţiunile mele nu îi afectează pe ceilalţi. Sunt dornicăsă învăţ noi lucruri, să cunosc noi persoane, să simt cu sudoarea frunţii eforturile care le depun pentru a-mi însuşi nişte lucruri.
În fond, dacă este să o luăm şi invers "LOOKS, NOT BRAINS", funcţionează oare? Eu nu sunt de acord cu asta. Fiecare materie din jurul nostru este creată, este muncită. Cineva şi-a depus eforturile pentru a creea şi a ne pune la dispoziţie toate aceste utilităţi, timp în care cei axaţi pe aspect nu ne-au lăsat nimic. Şi să dau şi un exemplu: un fizic foarte atrăgător, îngrijit, foarte dotat, ajunge pe Lună şi nu dispune de nimic doar de propria persoană. Ei bine pentru a ajunge pe Pământ are nevoie să muncească, să se gândească cum foloseşte materia din jurul sau. Însă, dacă toată viaţă a mers doar pe importanta fizicului, atunci de unde va şti el ce să construiască, din ce materiale, în ce cantităţi pentru a ajunge teafăr înapoi acasă? De unde va şti acesta să distingă materialele radioactive de restul, de unde va şti cum să se protejeze cum să supravieţuiască sau ce fel de mesaje de ajutor să trimită şi cum? Practic acel om nu are nici-o şansă dacă în urma sa nu este o altă persoană. Se poate pierde în spaţiu şi clar acest lucru duce la cele mai negative lucruri.
Prin urmare personalitatea noastra, gândirea şi dorinţele noastre sunt cheia, nu aspectul.
Eu cred în profesie, în dorinţa de a munci, de a depune efortul, de a simţi că muncesc. Nu vreau să fiu un vierme al societăţii care stă şi aşteaptă totul de-a gata, care este sărac în cunoştinţe, plin de mândrie. Nu vreau să ocup locul în spaţiu şi timp atâta timp cât sunt o inutilă. Nu pot sta ca un parazit atâta timp cât ştiu că nu sufăr de nici-un defectcare să mă oprească să muncesc, să îmi câştig existenţa, să învăţ şi în acelaş timp prin muncă să simt că Pământul are nevoie sau va avea nevoie de mine la un moment dat. Nu am un fizic perfect şi nu mă interesează acest lucru, eu vreau să îmi arăt competenţele nu să îmi afişez aparienţele. Vreau să dovedesc lumii şi mie însumi că doar prin muncă ajungi un om demn de o societate, demn de a trăi şi de a ocupa locul pe acest Pământ.
Imi place ceea ce face Luca, in viata nu aspectul conteaza, conteaza cat de priceput esti si cat de dornic esti.
RăspundețiȘtergereFelicitari pentru modul in care continutul tau apare afisat in cadrul temei, cu siguranta ai inteles exact mesajul campaniei si mi se pare o provocare cu atat mai mare pentru cititorii tai sa urmareasca esenta, continutul, si nu aspectul, formatarea, care desi ingreuneaza lectura, nu o impiedica! Bravo, Alexandra! That's the spirit!
RăspundețiȘtergere