Clipe fermecate

Îţi mai aminteşti acea zi plină de culoare? Îţi mai aminteşti acele raze de lumină ce sclipăreau în văzduhul celor doisprezece ochişori? Îţi aminteşti zâmbetele lor calde şi cuvintele dulci ce ni le şopteau?

Era o zi blândă de toamnă, cu plete lungi şi o mare de flori ce se odihneau în zorii zilei. Îmi puneam razele pe palme şi mă învârteam în şotron. Rând pe rând, două picioruşe firave, apar pe colina crudă, îmbrăcată în pomi cu stele.

Micul Lie, fecior de nu-mă-uita, cu paşii unei lebede, se năpusti în ale mele braţe. Apoi, alert, a deschis fin uşa, m-a luat de mână şi m-a tras înăuntru. Lie Lie ciocârlie, ochii tăi două suspine, ce le fură de la mine şi îmi pune iar în loc, pace, zâmbet şi noroc!

Înăuntru, miros copt de coji de portocale, culori dulci precum migdale, privelişte încântătoare. O casă dulce şi primitoare, a familiei LuxuryGifts. Ca în codrii lungi şi verzi, mirosind proaspăt şi crud, mărul copt cu scorţişoară îndulcea mirosul fin, zâmbetele colorau peisajul, iar decorul stârnea un fior tandru pe sub piele. Atât de romantic şi blând era acel moment! Atmosfera era uimitoare!

Într-un colţ, mic şi ascuns, doi ochi ce mai aveau ceva de spus, două mâini arse de muncă, doi ochi verzi şi dezgoliţi. Era bunica familei, un suflet dulce, cu poveştiîncântătoare şi lumină uimitoare. Palme blânde, zâmbet vioi, ochii se jucau doi câte doi, într-o muncă permanantă şi trecută prin ochi de ac. Nu îndrăznesc să fur o clipă, dintr-o muncă devotată, dintr-o bunică minunată, sufletul unei case vii. Lângă soba rumenită, şedeau Tina şi Igel, domni ai casei, a lui Lie creatori, consemnând în pagini fragede de jurnal, câteva memorii. Ochii Tinei, nişte bijuterii cu cristale, ce reflectau turcoazul profund al apei. Şi în limpezimea glasului ei, găseai o grămadă de cuvinte duioase, de lucruri majestuoase, ce te duceau cu gândul la o nouă lume. Tatăl Igel, un om blând, cu părul brun, îşi mângâia duios nevasta, în timp ce se uita într-un album al copilăriei lor.

În decor, pufos şi mic, şedea badea Botucel. Mic, mai mic decât o zi, cu lăbuţa pân' la nori, da să prindă de pe-un nor, un mic sau mare chiţcăitor. Eh, ce bine, n-are treabă! Nu ne bagă el în seamă! Colo sus pe norişori, e doar pajişte cu flori, cărniţă şi caşcaval, totul pentru al său buzunar.

Hohoho...şi din decor, era să-l sar pe moş Dior. Şi bărbuţa să cea fină, nu stătea neclintită, sau poate uşor pitită. Ale sale plete lungi, barbă deasă şi cârlionţată, bucăliu de felul lui, era un moş agil, deştept, ce fu cumpărat cu iubire. Nu iubire străină, murdară, ci de cea a nepotului, a copiilor şi a soţiei. Mereu vioi cu tolba în mâna, ne păstra mereu în dar câte ceva fin şi dulce. Şi m-am dus acolo, purtată de valul morosului de scorţişoară şi de dorul pe care aceştia îl aveau pentru mine. Eram doar o copilă, ce odinioară mergea şi îi ajuta cu câte ceva din trebuşoarele casei.

Camera de lângă scări, era plină cu cadouri. Nu era Crăciun, însă nimeni nu pleca de acolo cu palmele goale. Într-un ceas bun şi sfânt, bătrânul îmi oferi o mică atenţie: un cadou mic frumos împachetat. Raţiunea mi-a zis că nu este nevoie şi am vrut să refuz, însă inima a zis înduioşată că ar trebui să-i dau o şansă. Am acceptat cu căldură, ştiind că mereu bătrânul oferă cu mult drag orice lucruşor şi mereu de onomastici, sărbători, îmi oferise câte ceva care îmi purta noroc.

Şi nu uita de fiecare dată, să mă lase şi pe mine să-l trag de muscioara, să mă joc în cârlionţii vâlvoi, în timp ce el îmi recita poezii şi poveşti. Toate acestea, într-un mod deosebit, special, pentru o seară deosebită. Ţin minte, că am plecat acasă foarte liniştită şi fericită, căci ei îmi acordau intreaga atenţie şi dragoste, în lipsa bunicilor mei.

Mai primitor decât aici nu mă voi simţi niciunde. Atmosfera pe gustul meu, peisajul ce-mi gâdilă privirea...totul e o plăcere!

Şi micul cadou, ca să nu uit, deţinea o pereche de cercei superbi, că tot pierdusem eu cu puţină vreme în urmă pe ai meu şi îmi păruse rău. Semănau perfect! De asemenea mi-a zis să trag un ochi pe LuxuryGifts.ro şi dacă imi place ceva să nu ezit, să îl anunţ. Splendid!

Articol scris pentru SuperBlog 2013