Dragă moşule,

A trecut mult timp de când ţi-am scris ultima scrisoare. Nu am uitat de sfatul tău, aşa că de fiecare dată când simţeam nevoia să-ţi simt prezenţa, citeam fir cu fir “Viscol şi soare de Crăciun” de ELIZABETH Gaskell din volumul „Crăciunul în cele mai frumoase povestiri”. Îţi mai aduci aminte cum ne-am cunoscut prima oară? Eram aşa mică, încolăcită printre bulgarii de nea, cu şoşonii blăniţi ai mamei, cu obrajii trandafirii şi cu ochii scufundaţi în mărgăritare. 

Tu m-ai ademenit cu un zâmbet fermecat şi erai amuzat de supărarea ce o emanam odată cu aşternerea plapumei de zăpadă şi a gerului necruţător. Mi-ai zis că vei vorbi cu Dickens ca să mă ducă la fantomele timpului şi că prin miracol, cu amuzamentul şi căldura bunătăţii tale, ai adus un înger care m-a învăluit într-o mantie argintie presărată cu bucurie şi veselie. Atunci te-am rugat să aduci zâmbete şi pace în casa mea, dar şi să îmi trimiţi din tărâmul tău fermecat, un bun prieten. Tu n-ai ezitat şi mi-ai îndeplinit dorinţa. 

Moşule îmi este aşa dor de tine! Pot să îţi spun un secret? 
Prietenul tău e tare simpatic şi cald la suflet, dar acum are probleme, moşule! Zâmbetul său e pe cale să se stingă. Nici luceferii n-au somn şi nici stelele nu mai pot licări fermecător în minunăţia cerului. În codri abia de se mai aude vocea zeiţei Soare. N-ai vrea tu, Moşule, să îi aduci şi lui un strop de bucurie? Şi îţi promit solemn că o să fiu cuminte şi că voi hrăni zânele florilor în fiecare primăvară şi vară cu stropi de dulceaţă, că voi mângâia creştetul copiilor nevoiaşi cu de-ale gurii şi trupului, că mă voi duce într-o zi la o mănăstire şi voi lăsa unei alte persoane pe păpuşica mea Dolly, ce o iubesc mult. Ea e mereu cumine, mă ascultă şi mă înţelege, îmi poartă noroc, aşa că le voi încălzi sufletele şi altor copii ca mine, ce nu au un prieten. 
Deci vrei tu moşule, să îmi dăruieşti acest lucru?
Nu-mi doresc decât o rază de sănătate şi un Crăciun luminos, o masă caldă şi proaspătă în al lui colţişor şi poate o carte cu veşnice taine, care să-l îndrume către culmile noastre. Vreau să simtă mireasma unui brad adevărat de Crăciun, să îl poată împodobi cu dragoste. Vreau măcar pentru ultima oară, Moşule, să poată reveni la viaţă copilul ce undeva ascuns încă sălăşluieşte în el. Împodobeşte-mi aceste sărbători cu această bucurie! Te aştept oricând iar la mine şi până la iarna ce vine, să ştii că îmi va fi tare dor de tine.
Articol scris pentru SuperBlog 2013.