Povestea unui fan adevarat

Delaco si-a pregatit gentuta magica si i-a inmanat-o cu caldura promoterului. Plina de bunatati si de ustensile iscusite, spera ca va aduce bucurii insa nu oricui, ci doar fanilor adevarati.
Oare cum isi va indeplini misiunea si ce pune la cale promoterul pentru gasi adevaratul fan branza?
Sa vedem...

Increzator imi iau geanta si fug in viteza catre masina. Nu care cumva sa apara un vanator de genti si sa raman fara bunatati.

Acum suntem doar eu si ea. Cat de frumos! Mereu sunt pe fuga insa stiu ca doar eu o pot savura si sa ii fiu alaturi asa cum ea merita. In fiecare zi vad clienti infometati, plictisiti, aroganti, care datorita faptului ca este gratis, cred cu totii ca este si ceva oarecare. Un fan adevarat stie cum se procedeaza atunci cand vine vorba de o degustare.
M-am indreptat catre platforma de prezentare si am inceput sa despachetez cu grija.
Feliez cu grija, in cubulete de 3 pe 3cm, le asez frumos pe platou si astept clientii. De data aceasta aleg eu sa fiu diferita si sa nu las pe nimeni nedemn, sa guste din bunatate de cascaval.

Nu trece mult timp si apare o cuconita:
Ea:- Pot nu?
Eu: - Daca aveti legitimatie de magazin da, daca nu,nu!
Ea: - Dar nu zice nimic de acest lucru nicaieri!
Eu: - Zic eu, cucoana! Se vede cu cata fudulie iti plimbi geanta si am vazut cum vanezi fiecare colt in care sa te privesti. Ma indoiesc de faptul ca esti un fan adevarat.
Imbufnata, stramba din nas si pleaca. Nici nu ma asteptam la altceva.

Apare si un copil agitat, care se smunceste de la bratul mamei sale.
El: - Mama, branzaaa!!! O sa iau cinci.
Eu: -Alo! Da salut, ce crezi ca faci? Ti-ai cerut voie? Stii tu ce sunt acestea?
El: - E branza! Mama imi da mereu voie sa gust la asemenea prezentari. De ce tu nu ma lasi? zice el furios.
Eu: -Eu sunt un fan branza inrait. Intai privesc, ating, miros si apoi degust prin bucatele  mici si inghitituri lente. Doar asa ii poti simti adevarata valoare si gustul bogat. Eu nu cred ca tu esti pregatit.

In timp ce el se supara si parca ar soate fum pe nari, muma lui ce draga incearca sa-l linisteasca. Mare-i este indrazneala de a se arunca spre mine sa-mi fure o bucata de sub nas. Si o pocnesc.

Eu: -Haha...credeai ca scapi? Ma crezi chioara?
Ea: -Dar...dar...nu ai deloc mila? E doar un copil, e pofticios.
Eu: -O fi mic si pofticios, insa e prost crescut si nu cunoaste valoarea acestor lucruri.
Dar ceea ce el nu realizase, este ca plastilina de culoare galbena ii cazuse din buzunar. Asa ca am reusit sa o ridic neobservata, am modelat-o si i-am dat-o. Pustiul deja se simtea foarte important in timp ce tragea de plastilina in toate partile. Si-au dat seama de acest lucru  aproape de iesirea din magazin. Am avut grija sa pun o colega de veghe. Nu as fi suportat sa-l fi vazut sa faca acest lucru la bucatelele de branza.

In timp ce pleacau amandoi, am zis sa mai savurez si eu cate o bucatica, doua, trei. Eu merit! Sunt geniala!

Apare si o mamaie, aranjata ca de sarbatoare.
Ea: - Fata mami, da ce minuni ai tu aici?
Eu: - Mamaie, e branza adevarata! Dar persoanele ca dumitale nu au voie ca sunt predispuse la diferite crize de la gustul bogat, provoaca dependenta si in plus, este pentru oamenii care recunosc rafinamentul si valoarea lucrurilor in doze mici.

Ea: - Draga mea, eu consum branza in fiecare zi. Este un aliment sanatos, foarte gustos, asa cum zici si tu, un deliciu. Aroma asta de fag, continutul redus de grasimi, cu cel mai ridicat continut de calciu si din acele sortimente, natur, cu verdeata, pentru toast, 10 sendvisuri?! Ionel a meu, uraste sa fie pedepsit dar e si foarte fericit cand e rasplatit cu branza. Pana si Miti, motanul, a inceput sa se plimbe tot mai mult pe langa frigider.
Hmm..mamaia asta pare a fi un adevarat fan. Cunoaste o multime de detalii.

Eu: -Facem un joc. Foarfeca, plasa sau cap. De castigi, gusti.
Ea:- Desigur. Plasa.
Eu: -Foarfec. Imi pare rau mamaie, nu cred ca esti pregatita!
Ea: - Uite, am roata de cascaval si in traista. Nu pot rezista. Chiar nu-mi dai deloc?
In timp ce imi spune o "carte de rugaminti", parca simt ca ma cuprinde o caldura si incep sa-i dau crezare.
 Eu: -Fii atenta cum facem: doua mie, una tie.
Ea, savurand cu mare pofta: -Mmm, da ce bun! Mai pot una?
Eu: -Acum nu, ne vedem la cinci, la colt. Discutam atunci. Mai raman cu siguranta, o sa am grija de asta.

Cu zambetul pe buze amandoua, ne despartim cararile pentru moment, pana diseara. Imi face o deosebita placere ca am cunoscut inca un fan adevarat.

Daca tu te gandesti sa-ti schimbi mentalitatea si sa devii un adevarat fan, cascaval si branza fina de intins pe paine, poate voi fi blanda cu tine si te voi lasa sa gusti. Sa vad ce poti!

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2014.