Dulceata mea,

Scumpa mea, mi-am regasit amorul in tine! Stii foarte bine ca obisnuiesc sa fiu usor enervant: pun prea multe intrebari, dezleg prea multe taine ce imi dau dependenta. Desigur, stii doar ca sunt pretentios si nu ma las cucerit prea usor.
Te iubesc minunea mea Nemira, Istoria sacra de Jonathan Black!
Si nici o mie de cuvinte nu mi-ar ajunge sa iti spun cat de recunoscatoare sunt astrelor care mi te-au scos in cale! Am simtit inca din primele tale pagini acea legatura spirituala pe care nu toti o pot intelege, am calatorit printre epoci si am trait printre multe tipuri umane, dar am si invatat o lectie pretioasa despre viata, despre ce inseamna cu adevarat fiinta umana si totodata mi-ai adus un apel la cunostinta si la puterea sufletului ce traieste in mine. Este cel mai important lucru, desi greu de perceput pentru unii, fiind complet contopiti cu cele descrise de tine.

Te ador caci m-ai facut sa redevin din nou eu si ca aceste pagini nu au fost precum altele, fara noima, fara nicio scanteie care sa-mi tresara inima. Este trist cum se intampla sa intalnesti o carte anosta ce ramane ca un simplu lucru trecator intr-o bilioteca pustie si cu rafturi pline de praf, arse de trecerea timpului. Tu in schimb esti unica! Ne-am contopit sufletele pereche! Ti-am perceput mesajul si am invatat cum sa il folosesc spre binele si folosul meu, dar totodata am stiut ca puterea de decizie, ratiunea cu care am fost inzestrati, fara o manuire corespunzatoare, te poate duce la pieire mai devreme decat ar fi trebuit, m-ai tristi decat am putut fi, poate, intr-o alta viata.

Iti multumesc ca existi, ca imi esti alaturi si ca in fiecare dimineata esti aii, la capataiul meu, ispitindu-ma sa te retreiesc. Si oricat de insistenta ai putea parea, niciodata nu ma voi satura de tine si de cele asemeni tie, are ma ajuta sa-mi redescopar lucruri pe care credeam ca le-am pierdut. Multumesc, micuta mea!