Unde se ascunde cea mai faimoasa branza?

Traia in Elvetia. La inceput cu siguranta era mic si nici nu stia cum ii zice numele. Pe urma, dupa ce l-au analizat intreaga comunitate moderna si preistorica, s-a descoperit ca i se potriveste numele de Le Gruyere.

Cine-i Gruyere?

Nu! N-ai ghicit! Nu e un artist, nu e o specie de crocodili si nici un alt personal din Scufita Rosie. Le Gruyere e doar o ...branza (hmm...oare de ce toti se gandesc la munti si la stele?).

Intr-o dimineata, un iubitor de animale a descoperit ca din lapte se poate face branza. Mai tarziu, cand oamenii au dezvoltat o pasiune fata de branza, fanaticii devotati si-au dat seama ca branza difera, in functie de lapte. De parca demonstratiile lui Empedocle si legile lui Newton nu ar fi fost de ajuns, oamenilor astia inzestrati cu un har aparte in de-ale branzeturilor, li s-a dezvoltat o calitate supranaturala.
Nu bantuiau sicrie, nu stiau de testele ADN, in schimb se jucau cu branza precum copiii in nisip, ajungand la concluzia ca branza poate fi modificata si se poate transforma in altceva: intr-un alt soi, de o alta culoare, cu o alta textura, o alta aroma etc.
Si asa a ajuns branza sa fie extrem de cunoscuta si apreciata inclusiv pe teritoriul tarii noastre.

Binenteles, fiecare tara a ramas cu expertii sai care au mostenit secretele unui tipar de branza ideal, pe care il pastreaza si acum.
Si asa s-a mai descoperit si un nou virus care actioneaza in special asupra oamenilor de la noi din tara, cu imunitate scazuta si lipsa mare de calciu: boala fan branza.

Si noi il avem pe expertul nostru Toni Delaco care a strabatut lumea in lung si in lat in speranta ca va descoperi branza perfecta si remediul impotriva acestei boli, care se pare ca duce lumea la disperare facandu-i sa-si amaneteze bunuri pretioase pentru un gram de branza.

Ce zice el ca a descoperit? Va zic eu: o branza! Ce cred eu ca a descoperit? Un Le Gruyere.

In viziunea lui o fi intr-un fel, in a mea, caci n-am incercat-o, arata mai mult sau mai putin asemanator.
Pe Gruyere il vad drept un cascaval mare, un rezultat al chinului stiintific de-a lungul mileniilor. Nu s-or fi chinuit atatea generatii degeaba, ca altfel nu mai era cea mai buna branza din lume dintre 2300 de adversari.
Probabil ca au incercat sa vada daca este precum un Ementaller, daca se intinde, daca ii ofera unei bauturi calde aceeasi aroma inedita dulce-sarata.

 Sare in dulciuri? Poi vezi daca n-ai invatat?!

 Unde-i zahar si sare, in fnnctie de cantitate, va predomina aroma cantitatii in exces. Nici roata de cascaval nu-i rotunda pentru ca ar fi luat forma de la soare ci pentru ca odinioara era atat de mare incat putea fi transportata doar rostogolind-o.
Vezi? Totul are un sens dar secretele bucatariei nu au fost descoperite pe deplin, ca de s-ar fi aflat stiam deja de la istorie.

Cum e branza asta?
In viziunea mea apocaliptica as zice ca provine dintr-un munte, de nu a reusit nimeni sa-l exploreze pana acum (un munte de branza, ca la brad, intotdeauna varful este cel mai promitator) sau drept rod al unei plante adusa de pe galaxia extraterestrilor si e mare, ochioasa si urata.

In viziunea reala, e mai ceva ca toate cele. Are o aura atat de stralucitoare ca trebuie sa porti ochelari de soare cand o privesti. Suprafata sa este extrem de neteda, lucioasa si scartaie usor cand treci cu degetul pe ea sau cand o apuci usor s-o gusti cu coltul gurii.
Nu seamana nici cu fondue si dupa cate teste i-au facut si-au dat seama ca savoarea ei e o evolutie mareata si un gigant pas catre o noua era.
Ea este cea mai fina, cea mai rafinata si aromata bucatica pe care ai putea s-o gusti vreodata. Are aroma bucuriei supreme ce te duce cu gandul la plaiurile Elvetiei, la bogatia pe care orice tara o ascunde in cele mai mici lucruri prezente din viata noastra. Practic, poate fi savurata ca atare dar stie sa faca senzatie chiar si in diferite combinatii.

Toni i-a descoperit cateva dintre secretele sale inconfundabile inca de la prima inghititura. Astfel i-au fost fermecate simturile intrucat orice branza marca Delaco e mai pufoasa, mai savuroasa si cu o aroma mai intensa.
Se zice ca atunci cand lansezi un produs, acesta trebuie sa detina caracteristici cu un standard mult mai ridicat fata de cel deja existent.
Cred ca un adevarat fan o recunoaste de la o posta si totodata cred ca aceasta este branza preferata a lui Toni.

Articol scris pentru SuperBlog 2015.

Comentarii

  1. multumim pentru articol draga mea! :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitari pentru articol, draga mea, are frumusete, orginalitate si candoare, exact ca si autoarea sa!

    RăspundețiȘtergere
  3. Francezii au la origine toate tipurile de branza si acest tip de Le Gruyere,cu accent grav ;) este tot a francezilor..eu nu am gustat o,dar o cunosc din "carti".SandaSandita Sandita

    RăspundețiȘtergere
  4. sunt lungu florentina mihaela interesant articol felicitarii

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare