Jumanji - Let the aventure begin!

Aventura se deschide printr-o simplă apăsare de buton. Așa începe un nou nivel "Jumanji: Aventură în junglă".
Astăzi sunt Karen Gillan din distribuția filmului de aventură și comedie, pe care știu că-l aștepți cu entuziasm să se lanseze pe marele ecrane din România, la cinema, în data de 29 decembrie 2017.

Mă trezesc în inima junglei, un loc ce pare ireal de fermecător. Dar tot peisajul idilic are să se schimbe. Cei trei nătărăi cu care m-am pricopsit sunt agitați, mai agitați ca niciodată. Parcă încerc să găsesc o rezolvare printre niște statui de piatră.
Brusc, se aude un sunet. E ca un răscnet desfigurat de o creatură teribilă ce mă duce cu gândul la preistorie. Aventura ne-a reunit într-un tărâm plin de animale feroce.

"-Fugiți, nătărăilor! Se apropie!", zic eu.

Alerg cu disperare și sunt mai iute ca niciodată. Femeia fulger.... Da, m-aș putea numi așa.

Mă împiedic pe o colină, undeva în apropierea unui lac. "Echipajul" pare a fi depășit de situație. Am urmărit acel trailer de zece ori și parcă rezolvarea e departe. Cu toții avem acelaș scop: să ne întoarcem teferi acasă. Dar cum?

"-Of, cine a pus cioată asta de copac în cale?"

Între 4 bărbați, un fricos pe deplin, un ochelarist ce strigă după maică-sa, un tocilar care visează la formule matematice care să-l readucă în realitate și un musculos ce abia așteaptă să-și destindă mușchii pe calea cea dură, trebuie să existe o femeie puternică și cu capul pe umeri care să ia situația în serios.

Ridic capul și o creangă bogată cu frunze îmi atinge nasul. Ceva strălucește tare puternic pe ea, așa că mintea mea curioasă se gândește s-o smulgă.
Brusc mă simt că o zână fermecată și plină de viață cu o poftă fantastică de amuzament. Mă bufnește râsul și râd câteva minute în șir, în timp ce creanga magică se transformă într-o baghetă simpatică. O înclin la stânga, mai apoi la dreapta, în timp ce cațiva hipopotami fioroși ies din adâncul lacului.

Bling, bling! Praf de zâne ajunge în fața lor și se transformă cu toții în inorogi. Dar ăștia trei bărbați nu mă pot ajuta în condiția lor fizică de acum. Și cănd zic toți, mă refer și la "echipajul de nădejde" care văd fuga drept o soluție constructivă. Nu, nu-mi permit să mă învârt în cerc, nu pot pierde timpul. N-o să rămân blocată în rodul imaginației mele sau al unui joc terifiant.
Baghetă magică, transformări subtile și multă putere de indimidare.

Se pare că sunt o vrăjitoare puternică. Oh... Se putea și mai rău.
Cinci cuvinte în latină rezolvă treaba. Bărbații își revin la loc, hipopotamii se transformă în niște animăluțe mici și drăguțe pregătite să-mi îndeplinească orice dorință, doar să nu ajungă în lampa lui Aladin.

Acum și ei pot vorbi pe limba noastră și eu îi înțeleg, așa că îi rog să ne ghideze într-un labirint ce se ivește la orizont. Pare a fi soluția salvatoare ce are să ne scoată din încurcătură.
WSuntem nevoiți să facem sacrificii, dar bacheta ne salvează de fiecare dată. De la dânsul Kumba cu pelicanii și incantații magice rostite într-o limbă pe care aparent nu-mi amintesc să o fi cunoscut vreodată, aventură pare a se încheia cu montatul ușilor din piese de lego.
Văd o lumină puternică și o voce care mă cheamă la ea. Ne strângem cu toții de mână și trecem prin portal.

Mă chema realitatea și un șef îngrijorat, că de o săptămână n-am ajuns la muncă. Răsuflu ușurată, deși un șef care crede că poate controla totul cu puterea minți, nu e întocmai realitatea cea mai entuziasmantă.

"-Ptiuh... Ce aventură! Dar oare cum e adevărata aventură în tărâmul Jumanji?"
Continuarea se va scrie pe marile ecrane din cinematografe!

Articol scris pentru SuperBlog.