#Călătoriideneuitat , amintiri de premiat!

by - vineri, martie 09, 2018

"În 2006 lua naștere planeta cea mai colorată și cea mai interesantă din Univers, pe care, "strămoșii" noștri au decis s-o cheme "Momondo". Au făcut din ea un adevărat motor de căutare gratuit, având drept scop să-i scape pe angajați de șefii obosiți, să le scoată pe mămici din "cochilie" și din rutina zilnică și să satisfacă dorința supremă de aventură a celor mai curioși pitici și/sau aventurieri. 
Momondo a rămas și astăzi un curcubeu al amintirilor prețioase adunate în suflet de-a lungul timpului, de-a lungul celor mai palpitante vacanțe/călătorii/circuite/sejururi și totodată, un loc unde găsești toate informațiile și mijloacele disponibile pentru a-ți transforma visul de călătorie într-o realitate precisă și de neuitat. "



Sursa: crestesicalatoreste.wordpress.com

Cel mai comun lucru între noi, oamenii, sunt însuși locurile pe care le vizităm, țările și locurile pe care le apreciem mai mult sau mai puțin, pentru cultura interesantă, pentru specificul gastronomic autentic, pentru tradițiile ce poartă mai multă istorie decât puținele povești ce mai pot fi spuse astăzi de ghizi sau de bătrâni. În fiecare colț de lume se creează o legătură puternică, fizică și spirituală, ce leagă lumea de azi, de ziua de ieri.

Dar astăzi nu vorbim despre călătorii în general, ci despre călătoriile care ne-au creeat cele mai frumoase amintiri, acele amintiri ce ne ambiționează să fim mai buni, mai puternici, mai aventurieri și mai deschiși către această lume imensă a cunoașterii, înscrisă în propriul ADN. Cu un test ADN al călătoriilor putem afla care ne sunt originile reale, din ce popoare ne tragem, care sunt cei care au stat la baza creației noastre. Toate acestea pentru a ne alimenta dorința de a descoperi tărâmuri noi și de ce nu, de a cunoaște rudele îndepărtate pe care n-am știut niciodată că le avem. 

Hai să descoperim împreună cea mai frumoasă călătorie și cele mai prețioase amintiri ce merită premiate! Încep eu?!


Teoretic, șederea mea în Parma (Italia) nu este una de curtoazie. Am un scop, bine precis, însă în timpul meu liber am fost îndemnată constant să călătoresc, să imortalizez oameni, siluete, reacții și monumente.
Pentru moment n-aș spune că sunt absolut fascinată. Este un "festin" istoric cât se poate de interesant, însă am convingerea că în toată Italia sunt locuri mult mai impresionante. Și aici aș vrea să-ți povestesc de una din cele mai prețioase amintiri dintr-o vacanță perecută tot în Italia, în urmă cu circa 3 ani.

În jurul amiezii, într-o zi de iulie, ajungeam în Porto Santo Stefano. Încă de la intrarea în micul oraș portuar, ochii mei se scufundau în apele liniștite și clare, atât de cristaline precum un diamant atent șlefuit. Erau de un turcoaz impresionant și puteai să vezi cu ochiul liber cum înnotau peștii la cel puțîn 3 metri adâncime. Atât de curată era apa!
Se putea privi chiar și până la fundul apei, unde erau roci și pietre imense. Vapoarele mici și bărcile erau ancorate la mal, în timp ce, undeva mai în larg, se zărea o altă insula și câteva nave uriașe de croazieră, dotate cu jocuri de lumini, construcții impresionante pe care nu le-am mai văzut niciodată. Peisajul era izbitor de similar precum cel dintr-o insulă exotică (nu ca și cum aș fi vizitat una până acum, dar era mai frumos decât m-am așteptat). 



Sursa: https://www.ownerdirect.com



Casa în care am stat era fix lângă autostrada de lângă mare, așa că, fiecare dimineață începea cu o briză caldă și un parfum siropos de cafea, pe terasă, în timp ce analizam dansul valurilor. Aerul era cald și proaspăt. Oamenii erau liniștiți. În zonă se găseau puține familii, dar mulți turiști în acea perioadă turistică de vârf. Turiștii care ajungeau în port trebuiau să scoată din buzunar sume destul de consistente, însă noi am avut cazarea asigurată, motiv pentru care mi-am dorit să trăiesc la maxim acea nouă experiență.

 

Parma, 2018


Porto Santo Stefano, 2015


Atât dimineața, cât și noaptea, vedeai mulți oameni cu truse de pescuit, care se relaxau în voie. Una din pasiunile mele. N-am încercat experiența pescuitului decât pe timp de zi. Și ce să vezi? Podul din zona în care pescuiam era alcătuit din mii de pietre și roci masive, aduse din largul mării. Mi-aș fi dorit să fi încercat această experiență și noaptea, însă cică nu aveam mare vizibilitate, iar ustensilele pentru un pescuit nocturn nu erau întocmai accesibile, ca și momeala de altfel.


Peștii din port erau tratați regește. Dacă oamenii consumă foarte multe paste, ca orice alți italieni de fel, peștilor le plăceau foarte mult brânza, dar numai o brânză specială, bineînțeles, pe care o puteai cumpăra de la un tonomat cu astfel de articole. Am prins și câțiva pești, așa, mică și neîndemânatică, cum sunt de fel, însă nu suficienți pentru o masă în trei. Oricum, nu cred că aș fi avut curajul să-i încerc datorită aspectului foarte ciudat. 
Dar asta era o doar o "porție" din relaxarea zilnică!





În fața casei aveam un părculeț și o cafenea, unde am băut cel mai bun capuccino: cremos, fin și aromat, dar foarte puternic chiar și pentru cei cu o tensiune foarte mică.
Gastronomia era destul de interesantă, cu mult mai bună decât aici, în Parma. Am mâncat niște creveți absolut delicioși, deși nu eram fan al fructelor de mare. N-am înțeles însă de ce într-o zonă unde marea e la ea acasă,  specialitățile marine erau atât de scumpe. Foarte scumpe. Nici acum n-am aflat de ce, dar știu că peștele bun se prindea doar în larg, pe timp de noapte și chiar era savuros. Prima înghețată în Italia a fost realizată pe loc și a fost extraordinară, așa cum o laudă toată lumea. N-aș putea spune că pizza și foccacia m-au dat pe spate.


Pe lângă colindatul localurilor și pescuit, fiind și vară, mergeam zilnic la plajă. Era de așteptat, nu? Îmi amintesc satisfacția pe care o aveam când atingeam cu vârful degetelor nisipul acela fin, când razele soarelui îmi îmbrățișau corpul fără să-l ardă, când mă întindeam pe un prosop uriaș privind la apa cristalină și la stâncile uriașe pline cu arici de mare, de parcă ar fi fost ieri. N-am îndrăznit să ating acei arici negri de pe stânci și purtam în apă niște șlapi speciali de baie pentru a evita înțepăturile acestora. Cică erau periculoși. Interesanți, dar foarte periculoși. 


Oamenii din port, mă refer în special la italieni, nu aveau niciun fel de inhibiții. Hainele lor erau cât se poate de lejere, predominant cât mai "la vedere", indiferent de vârstă. Moda clar nu era la ea acasă, dar gusturile nu se discută.
Nu-i de mirare, având în vedere că la doar câțiva pași erau plajele libere cu nisip și marea, în care te puteai scălda ca să te răcoreșți, chiar și pentru câteva secunde/ore. Majoritatea veneau la plajă, după prânz, în cele 4 ore libere. Magazinele erau destul de multe, unele foarte scumpe, dar câteva chiar foarte accesibile. În port, dacă-ți cumperi un articol care nu-ți mai place sau se deteriorează prea repede, poți merge cu bonul și produsul  să-l schimbi sau să primești contravaloarea acestuia. După ce am purtat o pereche de sandale timp de două săptămâni, la care li s-au rupt talpa, vânzătorul mi-a oferit o altă pereche chiar în a 30-a zi. Ei iși asuma răspunderea pentru calitatea proastă a produsului.

Încă un lucru la care am avut posibilitatea de a asista sunt festivalurile specifice. Italienii celebrează și acum multe evenimente istorice, precum ziua în care portul a fost renovat cu ajutorul nemților după o furtună uriașă ce a pus 90% din oraș sub ape. Am văzut fotografiile în timp ce toți cetățenii, mâna de la mâna, cât și nemții, încercau să renoveze casele și străzile. Păcat că nu le-am tras în cadru.

De exemplu, am participat la un festival nocturn, în aer liber, unde femeile defilau pe străzi îmbrăcate în rochii vechi alături de bărbații deghizați în cavaleri și slujitori ai casei regale. Alături de ei erau copiii, îmbrăcăți în ucenici, regele/regina și toate personalitățile ce (re)aduceau la viață o scenetă din perioada 1600-1800, în timp ce cutreierau lent întreaga stațiune, pas cu pas, cu torțele aprinse. Festivitatea a durat până la miezul nopții, sfârșindu-se cu artificii și cântece de epocă realizate cu ajutorul instrumentelor specifice. Tinerii își continuau distracția în cluburile de noapte.

A doua zi, străzile erau curate, la fel ca în orice zi obișnuită. De fapt, acolo oamenii fac curățenie în toiul nopții, atunci când și magazinele își fac aprovizionarea. Știu asta pentru că apartamentul în care locuiam era fix deasupra unui supermarket, iar nopțile fiind atât de liniștite, stăteam până târziu să ascult marea și aveam o mare curiozitate/atenție la detalii și întâmplări. 
Pe străzi nu există animale. M-am bucurat să văd într-o curte o pisică mai liberă cu puii săi, însă era foarte îngrijită de proprietarul din apropiere. Oamenii sunt foarte prietenoși chiar și cu aceste ființe, pe care le tratează ca adevărate zeități. Sunt răsfățate cu ce-i mai bun și beneficiază de toată atenția stăpânilor.




Un alt festival popular și cu un puternic caracter istoric ce datează încă din 1937 este celebrat anual pe data de 15 august și poartă numele de Ferragosto. În cadrul festivalului, cele două regiuni ale portului (n-am înțeles exact cum sunt împărțite), reprezintă 2 grupe diferite. Locuitorii și turiștii sunt invitați să se alăture acestora, deghizându-se în personaje amuzante, în regiuni, personalități istorice, practic tot ce le trece prin cap, integrând în vestimentația lor, bineînțeles, culoarea echipei favorite (roșu sau albastru). Întregul oraș participă la acest eveniment (noi am fost în echipa albastră). După ce portul este străbătut în totalitate, se adună toți în Piața Centrală, acolo unde se îmbarcă în bărci câțiva reprezentați ai fiecărei echipe și încep să concureze pentru trofeu. Lumea pleacă fericită de la eveniment și distracția continuă chiar și după încheierea prestației.


Sursa: Youtube

Pe atunci nu aveam o aparatură atât de sofisticată în domeniul fotografiilor, motiv pentru care nici pozele de la vremea aceea nu sunt la fel de impresionante ca unele din prezent.
Văzând atâtea peisaje, atâtea festivități, trăind atât de intens acea vacanță, mi-am dorit ca în timp să progresez pe partea această artistică, cea prin care imaginile, încărcate cu amintiri și astfel de experiențe de viață, pot spune o poveste cu mare ușurință, de la sine. Fotografiile sunt ceea ce rămân, cele care spun alte povești după ce noi ne-am sfârșit misiunea divină.


Cam atât îmi amintesc pentru moment. Și m-au cuprins fiorii trăind iarăși, pentru a nu știu câta oară, această experiență care mie mi s-a părut atât de frumoasă și demnă de împărtășit cu tine.

Acum hai să vorbim și despre amintirile tale! Sunt convinsă că există cel puțin o amintire frumoasă ce merită împărtășită și de ce nu, chiar și premiată. Adu-ți aminte cu drag de cel mai frumos moment dintr-o călătorie (o vacanță/excursie/sejur/circuit), împărtășește-l cu noi printr-un comentariu la acest articol (căsuța de comentarii este situată un pic mai jos) și poți fi unul din cei 6 câștigători ai primăverii, ce vor avea șansa unei noi expediții de poveste.
Momondo premiază cea mai inspirată amintire de călătorie cu un city-break în valoare de 500 euro. Vor fi alese de asemenea și alte 5 povești interesante și frumoase, ce vor fi premiate cu vouchere de călătorie a câte 50 euro fiecare. Concursul se încheie vineri, 16 martie, ora 23:59. 

Oglindă, oglinjoară, cine are cea mai frumoasă amintire din țară?


Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018.

You May Also Like

22 comments

  1. Cea mai frumoasă amintire a fost prima plaja impreuna cu bebele nostru. A fost cea mai frumoasă zi de plaja. Bebe sa jucat foarte mult în nisip. Sa fi vazut prima lui reacție când a calcat pe nisipul cald,când a văzut scoicile sau atunci cand făcea ochii mari ori de câte ori valurile marii ii atingeau piciorusele. A fost cea mai superba zi din viața noastră ca oameni,părinți și familie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am auzit că pentru bebeluși mersul la mare și la piscină e foarte educativ, să zic așa. E o experiență cu totul nouă atât pentru părinți cât și pentru el, căci el abia atunci descoperă lumea cu adevărat. Și apa de mare s-a dovedit a fi iarăși utilă pentru unele persoane. Sănătate multă la bebe și mult succes la concurs. Poate veți avea șansa să retrăiți experiența.

      Ștergere
  2. Saveluc Elena Lavinia11 martie 2018, 14:08

    Cea mai frumoasa amintire a fost in vara lui 2017 cand ne am facut planuri sa mergem la mare si cand s a apropiat momentul plecarii afara era frig si ploua...imediat am schimbat itinerarul si am plecat spre Brasov, Rasnov, Transfagarasan apoi cand a aparut soarele ne am indreptat spre Constanta... am calatorit in 7 zile 2000 de km...a fost un pic obositor.. dar a fost distractiv mai ales pt copii pt ca au fost si la mare si la munte in acelasi sejur.Pot spune ca a fost o vacanta de neuitat chiar si asa neprevazuta.Pot spune ca Romanaia e superba si merita vizitata, avem cu ce ne mandri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu anul trecut am ajuns la Constanța pentru prima dată. Mamă ce obositor a fost cu trenul ăla antic din 1940😂. După aia am ajuns la București și la întoarcere am stat ca sardinele pe hol, lângă ușă, că nu erau locuri absolut deloc în tren. Adevărat, până și România are locații frumoase. Foarte mulți străini vin acum la noi pentru zonele istorice, pentru poveștile răspândite în lume și unii chiar pentru a-și uni destinele în stilul nostru tradițional. Zilele trecute un prof din America a fost foarte entuziasmat să-l vadă pe prietenul meu și bineînțeles era foarte curios să știe dacă Vlad Țepeș era cu adevărat vampir. 😂

      Ștergere
  3. Pentru mine o amintire plăcută dintr-o vacanță a fost acum doi ani cand am fost impreuna cu bebe pentru prima data la munte având 5 luni!
    Imi era teamă de cum o sa se comporte pe drum sau ca nu o sa se acomodeze si o sa planga, dar am fost placut surprinsa pentru că bebe a dormit tot drumul si nici nu și-a dat seama ca nu suntem acasă la el,a fpst foarte cuminte pe toata perioada sederii acolo,acum avem doi ani și trei săptămâni si mi-ar face mare plăcere să castigam premiul pentru a face o călătorie special pentru el unde sa se bucure de tot ce ne oferă locul respectiv!
    Multumim pentru concurs��

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vă țin pumnii!!! Cred că ar fi foarte incitant ca bebe să trăiască acum o experiență de genul.

      Ștergere
  4. O vacanta reusita a fost cea facuta cu fiica mea in Tunisia unde am facut multe excursii, am mers in desert , am incrcat sporturi pe apa, deci adrenalina, cunkastere si noi experiente. Am fost extrem de curioase sa aflam cat mai multe despre cultura lor, istoria acestor magnifice locuri, sa gustam din gastronimia aceea incitanta.Am avut parte si de multe peripetii,,,,,,cu camila, cu localnicii care vedeau in noi niste americance increzute, cu un ospatar care nu a vrut sa ne mai toarne in pahar pentru ca el considera ca e suficient pentru niste femei, pana la cei care ne intrebau pe plaja daca vrem .....droguri!Am fost fascinata de platourile de filmare de la Star Wars, de dunele de nisip , dar si de Cartagena, El Jeem si capitala Tunis cu frumusetea ei !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mamă ce de peripeții ați avut! Și aici sunt mulți negri (nu sunt rasistă) care se ocupă cu practici neortodoxe. E bine totuși că ați avut o experiență faină și că ați gustat din magia unei călătorii în familie. Mult succes la concurs!

      Ștergere
  5. De departe cea mai frumoasa vacanta de pana acum a fost cea din 2015, 10 zile la Costinesti. Ce poate fi fain la Costinesti cand am vazut litoralul altor tari si malul unui ocean? Insa a fost prima vacanta in 3, fiul nostru avea 8 luni si tot ce aveam nevoie atunci era plaja, mare, soare si o pensiune linistita. Am ales partea de Nord a Costinestiului, in zona Epavei unde plajele sunt extrem de inguste, pustii in timpul saptamanii si protejate de vant datorita malului abrupt. A fost cea mai relaxanta si mai frumoasa experienta de vacanta de pana acum. 10 zile am trait cu impresia ca locuim in casa noatra de la malul marii, la final de iunie.

    RăspundețiȘtergere
  6. Buna,ma bucur sa te cunosc si iti impartasesc ca este prima oara cand intru pe blogul tau.
    Din fericire pentru mine, am dat de cateva articole interesante,pe care sper ca le voi citi unul cate unul cand bebe doarme.
    Acum vreau sa iti impartasesc o amintire cat si placuta si putin neplacuta.
    Incep prin a-ti povesti ca acum 3 ani,m-am casatorit prin luna lui septembrie si am achizitionat impreuna cu sotul meu o calatorie in Grecia pentru a sarbatorii luna de miere. Am plecat cu autocarul din Bucuresti destul de devreme,eram voiosi pentru ca sarbatoaream luna de miere si pentru ca era prima nostra vacanta afara din tara.
    Primul nostru impas a fost la vama si ni s-au cerut buletinele la control.Noi stateam in primele scaune din autocar si cand am scos buletinele,dezamagire mare ca vamesu a zis ca el nu poate sa ne lase sa trecem granita, deoarece eu aveam buletinul perforat de la cununia civila. Am inlemnit, nu mi- a venit sa cred si am inceput sa plang, rugandu-ma de vames sa ne lase totusi sa trecem deoarece suntem in luna de miere. El ar fi foat de acord,doar ca la intoarce din grecia in Romania,acolo nu aveam nico-o sansa ca ceilalti sa ne lase sa trecem inapoi.In nici-un moment nu mi-am imaginat ca buletinul meu care trebuia schombat de pe numele de domnisoara ma va pune in asa incurcatura,imi luasem certificatul de casatorie la mine si chiar vorbeam cu sotul ca nu vad ce problema am avea daca as arata dovada in original. Am coborat intr-un final,ramanand la vama,auticarul plecand si noi ramasesem cu cele 2 mega geamantane dupa noi si cateva alte haine si pungi cu mancare pe care le scosesem sa le avem la indemana. La intoarcere a trebuit sa facem autistopul ca sa ne ia cineva, multi nu voiau,dar intr-un final un om cu suflet bun ne -a crezut si ne-a dus fix acasa fiindui mila de noi. Am reusit sa reprogramam cazarea si inclusiv transportul,si am plecat in cca 1 saptamana iar.
    Am fost atat de bucurosi,acolo superb,peisaje de neuitat. Dar...ghici, cu cateva zile inainte de a pleca acasa, sotul meu si-a pierdut verigheta in mare.
    Per total,acestea raman amintiri de neuitat, chiar daca am intampinat probleme.
    De necrezut,nu?:*

    RăspundețiȘtergere
  7. Imi poti spune daca s-a postat amintirea mea?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. S-a postat mai sus. Stai fără grijă
      Din păcate am avut și eu un drum în Grecia și îți pot spune că vameșii greci sunt ceva de speriat. În opinia mea au uneori cam multe ifose. Sau aveau cel puțin pe vremea în care nu eram intrați în UE și căutau orice motiv să te întoarcă în țară, ceea ce am și pățit, deși am avut toate actele în regulă. Dar tot răul cică e spre mai bine. Poate a fost să fie prima și ultima chestiune negativă din care cu siguranță ai învățat multe lucruri și din care totodată sunt convinsă că și alții vor avea de învățat. Mult succes la concurs! :*

      Ștergere
  8. Am plecat alaturi de iubitul meu pentru prima oara in vestitul Paris. Nu stiam la ce sa ma astept, auzisem si eu multe povesti despre cat de romantic si frumos este Parisul dar nu le-am crezut pana nu le-am simtit pe pielea mea. Parisul se traieste, se iubeste. E o senzatie unica sa traiesti, chiar si pentru cateva zile printre parizieni, sa simti picurii de ploaie cum iti cad pe umeri in drumul catre Sacre-Coeur, sa auzi vantul cum iti suiera pe langa urechi cand te plimbi pe Champs Elysses.
    Am crezut ca o sa stau doar inghesuita in metrou sau autobuz, dar am constatat ca Parisul se viziteaza cel mai bine la pas. Asa am dat peste Ponts des Arts. Povestea continua cu o plimbare romantica de-a lungul Senei, pe langa Notre Dame catre celebrul Tour Eiffel. Am urcat la etajul doi al turnului impreuna cu iubitul meu si acolo ne astepta o priveliste minunata care parca ne imbia sa „ascultam” Parisul.
    Stateam asa, in amurg, imbratisati cu privirea in zare si totul era perfect. Momentele care au urmat insa, nu le voi uita toata viata; iubitul meu vorbise deja cu securitatea si pregatise o surpriza. In genunchi, cu Parisul la picioare, mi-a cerut sa fiu sotia lui si am acceptat pe loc cu lacrimi in ochi.
    Apoi a desfacut o sticla de sampanie si am ciocnit un pahar alaturi de viitorul meu sot.
    Ne-am despartit cu greu in ultima zi de Turnul Eiffel, de Paris si tot ce reprezinta si va reprezenta pentru noi toata viata noastra de aici inainte. Ne vom intoarce mereu in orasul iubirii si ne vom sopti usor, Paris, mon amour-Je t’aime!

    RăspundețiȘtergere
  9. Am plecat alaturi de iubitul meu pentru prima oara in vestitul Paris. Nu stiam la ce sa ma astept, auzisem si eu multe povesti despre cat de romantic si frumos este Parisul dar nu le-am crezut pana nu le-am simtit pe pielea mea. Parisul se traieste, se iubeste. E o senzatie unica sa traiesti, chiar si pentru cateva zile printre parizieni, sa simti picurii de ploaie cum iti cad pe umeri in drumul catre Sacre-Coeur, sa auzi vantul cum iti suiera pe langa urechi cand te plimbi pe Champs Elysses.
    Am crezut ca o sa stau doar inghesuita in metrou sau autobuz, dar am constatat ca Parisul se viziteaza cel mai bine la pas. Asa am dat peste Ponts des Arts. Povestea continua cu o plimbare romantica de-a lungul Senei, pe langa Notre Dame catre celebrul Tour Eiffel. Am urcat la etajul doi al turnului impreuna cu iubitul meu si acolo ne astepta o priveliste minunata care parca ne imbia sa „ascultam” Parisul.
    Stateam asa, in amurg, imbratisati cu privirea in zare si totul era perfect. Momentele care au urmat insa, nu le voi uita toata viata; iubitul meu vorbise deja cu securitatea si pregatise o surpriza. In genunchi, cu Parisul la picioare, mi-a cerut sa fiu sotia lui si am acceptat pe loc cu lacrimi in ochi.
    Apoi a desfacut o sticla de sampanie si am ciocnit un pahar alaturi de viitorul meu sot.
    Ne-am despartit cu greu in ultima zi de Turnul Eiffel, de Paris si tot ce reprezinta si va reprezenta pentru noi toata viata noastra de aici inainte. Ne vom intoarce mereu in orasul iubirii si ne vom sopti usor, Paris, mon amour-Je t’aime!

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu am reusit pana acum sa calatoresc asa cum inima mea isi doreste;ea isi doreste multe,multe calatorii in lumea aceasta mare si frumoasa care de-abia asteapta sa fie descoperita,dar se spune ca „niciodata nu este prea tarziu”,asa ca avem toata viata in fata pentru a calatori si a ne minuna.
    Nu stiu care ar fi cea mai frumoasa amintire,pentru ca toate locurile in care am fost sunt unice,am ramas cu multe amintiri din fiecare coltisor al tarii noastre,sau din afara granitelor tarii noastre!!
    O calatorie mai deosebita,care are locul ei special in inima mea, este un citi-break in care am fost acum 3 ani in septembrie,impreuna cu sotul meu la Paris;a fost prima calatorie in Franta,si a fost cu ocazia aniversarii a 2 ani de la nunta,si mi-a placut tare mult Parisul,obiectivele turistice pe care le-am vizitat,oamenii minunati dispusi sa te ajute la nevoie,si mi-a placut totul....Imi este greu sa aleg ce anume,care dintre obiectivele vizitate m-a fascinat mai mult si mai mult,totul era de vis; cred totusi ca am fost uimita de Castelul Versailles,de gradinile lui imense,de florile multicolore si formele arbustilor,de faptul ca fiecare firicel de iarba era tuns si aranjat intr-o anumita forma,de fantanile arteziene care timp de cateva minute ne-au oferit un adevarat spectacol acompaniat de muzica acelor vremuri indepartate;apoi turnul Eiffel,de pe varful caruia simti ca ai lumea la picioare,apoi acel monument al arhitecturii gotice timpurii din Franta,si anume catedrala Notre-Dame este superba !!
    Mi-au placut oamenii,calzi si deschisi,care de fiecare data cand am avut nevoie de ajutor,s-au oprit,au scos harta si ne-au indrumat pasii catre obiectivul vizat !!
    Mi-au mai placut bulevardele,stradutele cu cofetarii micute si cochete,croissantul de la micul dejun,doamna de la receptie cu accentul ei de vis ( iubesc limba franceza).....si lista este nesfarsita !!
    M-as intoarce oricand in acest oras magic; la plecare l-am intrebat pe sotul meu „Oare cand vom mai reveni?” si raspunsul a fost „Cand vom reveni,vom veni cu bebele si vom merge la Disneyland!”, acesta este unul din locurile in care nu am ajuns de data aceasta !!
    "Dacă ai impresia că aventura este periculoasă, încearcă rutina. Este letală"- Paulo Coelho

    RăspundețiȘtergere
  11. Zakynthosul m-a cucerit in primul rand cu peisajele si cu combinatia mare-munte , lucru neintalnit de mine pana atunci. Apoi culoarea deosebit de albastra, specifica Marii Ionice, mai ales in zona de vest a insulei. Influentele italiene, vegetatia mediteraneana, serile grecesti , apusurile magice si atmosfera de insula, cu drumuri inguste , cu scutere si autocare cu multi turisti englezi, sunt cateva dintre lucrurile care ma incantau. Cati maslini am vazut in Zakynthos, nu am mai vazut in nici o insula!!! Am stat in Kalamaky si in Alykanas. Cred ca am facut o alegere potrivita, alegand pentru prima oara aceasta insula, pentru ca a fost dragoste la prima vedere de cand am zarit insula din largul marii, de pe fery-boat.

    RăspundețiȘtergere
  12. In 2016 am avut parte de o vacanta la mare pentru prima data in viata mea -a fost foarte obositor dar placut pe lânga hotelurile lasate in paragina si multe nemultumiri am avut o vara frumoasa pentru ca asa ne am dorit dupa multi ani sa vad cu ochi mei -copii sau bucurat de aerosoli ,pescarusi si acel țâr prajit ce zilnic il savurau -miar place sa implice mai mult in tara noastra sa avem peste tot locati frumoase si pline de turisti multumiti am vrut si anul trecut sa repetam vacanta insa un accident in urma caruia a survenit moartea socrului meu nea distrus total fizic si pshic .(ciocoiu Nicoleta ) Anul acesta as vrea sa ajungem la salina cu cei mici .

    RăspundețiȘtergere
  13. Well,this is it! 1,2,3 start la povestit si spor la citit alaturi de o cafeluta sau un ceai. Ador calatoriile, cred ca de cand am fost la mama in burtica am mostenit lucrul acesta :) Sunt o impatimita al locurilor frumoase, unele care au o istorie aparte in spate, cladiri vechi care au insemnat cu adevarat ceva acum multi ani. Mi-a placut istoria inca de mic copil, eram mereu atenta la detalii si tineam minte tot ce citeam si vedeam parca eram un mic robotelsi daca ma intreba oricine despre ceva anume mereu eram prima ca la scoala care raspundea detaliat despre tot ce insemna istorie si locuri frumoase de vizitat macar odata in viata. Este o vorba: ``Daca nu risti, nu castigi``! Mereu mi-au placut locurile greu accesibile,gen munti,cetati, pe care eram cea mai ambitionata sa ma catar, oricat de inalte ar fi. Imi place aventura, traiesc si respir pentru acest lucru prin toti porii mei. Si acum vreau sa va povestesc o super-duper amintire dintr-o mini-vacanta la bunicii mei din Moldova. Un loc absolut mirobolant,casele de la tara erau atat de curate si ingrijite incat nu-ti venea sa crezi ca oamenii trecuti de varsta chiar a treia pot spune dupa o viata intreaga de munca si agoniseala mai aveau puterea sa le ingrijeasca si sa te primeasca la ei cu sufletul deschis si cu un zambet cald. Nimic nu se comparacu acest lucru. Aveau legume, flori in curte, cu mare drag iti ofereau ceva daca le cereai, chiar si un Buna ziua lor le insenina pur si simplu ziua toata. Bunicii mei, din pacate nu mai traiesc in aceasta lume, dar ei cu siguranta traiesc prin noi in sufletele noastre.Bunicii mei cand mergeam inainte de Craciun la ei mereu ii ``prindeam`` la taierea porcului spre bucuria mea :P cu tuica fiarta, (pomana porcului), cum se spune la noi, ii si cantau bineinteles (sa nu se supere purcelusul ca l-au taiat) :D Eu mereu aveam prieteni acolo, care deabia asteptau sa ma vada sa facem impreuna toate nazbatiile posibile. Cat cinsteau bunicii acolo impreuna cu cativa vecini, sa faca carnati si toate cele din porc noi, intram pe furis sofuram putin cate putin sa le dam si cainilor flamanzi care parca stateau ca la coada ca poate poate, primesc si ei ceva, sa nu ramana doar cu mirosul degajat de friptura si jumeri prajite iar spre fericirea lor am fost cu siguranta noi, umplandu-le burticile la vreo cativa din ei cu tot ce ne pica la mana.Furisam ceva si hopt, la ei, si am facut noi tot asa pana am dat aproape jumatate de porc cainilor si satulandu-i pe masura. Cand au vazut bunicii, si-au pus mainile in cap, un ras pe cinstepentru ca porculetul oricum nu mai avea cum sa fie intreg ca am avut noi grija de asta cu varfsi indesat. Am luat totusi fiecare dintre noi o jordita la fundulet dar nu a durut deloc, noi eram super bucurosi fiindca cainii nostri odata in an au fost indestulati pe masura :)) O amintire pe care o traiesc mereu cu zambetul pe buze, razand copios chiar si atunci cand o povestesc persoanelor dragi. Daca voia avea norocel cu povestioara mea, o fac cu gandul la bunicii mei si la amintirile frumoase ce tin de ei in totalitate. Cu siguranta voi mai face multe amintiri memorabile din experienta si viata frumoasa pe care toti merita sa o traim. #AmintirilecuadevaratdeNEUITATmeritaPOVESTITE.

    RăspundețiȘtergere
  14. Iubesc tarisoara mea numita Romania, sunt mandra ca traiesc aici si nu as parasi aceasta tara pentru nimic in lume,aici pot vizita toate locurile cu adevarat superbe ale tarii mele frumoase, pline de traditii si de oameni frumosi. Anul trecut am avut marea dorinta sa vizitez Cascada Bigar,un adevarat coltisor de Rai. Iubesc locurile ce pastreaza in ele amintiri de secole,cum iubesc si oamenii care se strang sa le viziteze. Iubesc Romania pentru istoria sa nemarginita, pentru misterul ei care deabia asteapta sa-l descoperi. Viata nu este numai despre a munci non-stop, ci cu siguranta este si de amedita,a privi si a intelege. Copiii mei mi-au facut cea mai frumoasa surpriza ducandu-ma sa vizitez cea mai frumoasa si impresionanta Cascada Bigar pe care o are tara noastra. M-as intoarce acolo,iar si iar si tot impresionata as fi la fel ca prima oara cand am vazut-o.Iarna este un moment absolut magic sa vezi Cascada imbracata cu turturii de gheata care s-au format in jurul ei ca un palat de Cristal. Pozele minunate de acolo vor ramane o amintire minunata ca si toate locurile frumoase de vizitat in Romania, tara mea natala.

    RăspundețiȘtergere
  15. Daca ar fi sa aleg doar una dintre cele mai frumoase amintiri din cate am o aleg cu siguranta pe cea de acum exact 9 ani cand am cunoscut-o pe ea, sufletul meu pereche. Tin minte si acum fiecare clipa, fiecare flirt, fiecare zambet gingas oferit din partea ei. A fost ziua mea cea mai norocoasa. Intamplarea a fost sa merg cu niste prieteni la renumitul Parc acvatic Aquapolis Szeged din Ungaria sa ne distram si noi dupa o saptamana nebuna petrecuta la servici. Ne place sa concuram si sa ne dam pe toate topoganele posibile de acolo. Acolo am intalnit-o pe ea, o fata cea mai curajoasa din cate am vazut in viata mea. Nu avea nici o temere, se dadea si ea cot la cot cu noi si faceam chiar intrecere pe echipe. Ne-am imprietenit acolo si acolo a fost pentru mine dragostea la prima vedere. Daca asta insemna fluturi in stomac si fastaceli atunci clar asta a fost. Pur si simplu m-a lasat fara glas doar cand o priveam. Era atat de finuta, avea o voce atat de blanda dar tot odata cea mai puternica.A fost o zi magnifica, ziua cand mi s-a schimbat viata pentru totdeauna alaturi de ea,inainte de a pleca de acolo, eram tot doar un zambet, noroc ca nu m-a filmat cineva in tot timpul acela, sa-mi vad balbaielile,am facut schimb de numere de telefon si norocul nostru ca eram amandoi din Timisoara. Sunt un barbat mandru si alaturi de ea ma simt mereu ca atunci in prima zi. Mi-ar placea sa-i fac o surpriza si sa-i ofer o vacanta frumoasa exact asa ca si ea.Atunci, acum si pentru totdeauna ea este cea mai frumoasa amintire traita alaturi de ea.

    RăspundețiȘtergere
  16. Am fost acum ceva ani in Roma, alaturi de iubita, mea sa vizitam Vaticanul. Era tot in preajma sarbatorilor Pascale ca si acum si era destul de multa agitatie in jurul Vaticanului si am zis sa mergem si cu o zi inainte ca sa fim pregatiti. Am aflat detaliile despre Vatican si pentru ca ne era foame am inceput sa cautam in imprejurimi ce mai era. Dupa ce am mers cam 15 minute am dat peste un mic barulet, cu cateva masute fix in trotuar si am hotarat aa bem o cafea acolo. Nu mica ne-a fost mirarea cand am constatat ca a costat doar un euro cafeaua si a fost extraordinar de buna. Si am stat amandoi acolo la masutele din drum si am sorbit incet din cafeaua excelenta, admirand lumea care trecea pe langa noi, si localnicii care se opreau sa bea grabiti cate o cafea si ei si am fi dorit ca momentul sa nu se mai termine. Bineinteles ca am revenit in acel loc si a doua zi dupa Vatican si vom reveni mereu cand mai trecem prin Roma.

    RăspundețiȘtergere
  17. E prima data cand scriu despre acest subiect si ma bucur sa-mi reamintesc aceasta calatorie la Roma, impartasind in acelasi timp experientele traite. Totul se intampla acum 8 ani (aveam aproape 19 ani), dar imi amintesc totul ca si cum ar fi fost ieri. Imi doream foarte mult sa particip la o anumita auditie de dans si asteptam sa se ofere mai multe informatii despre intalnire. Asa se face ca intr-o seara de luni, obosita dupa o zi lunga la facultate si dansuri, deschid laptopul si imi apare anuntul: joi dimineata, la ora 10 va fi auditia. Am inlemnit! Nu-mi venea sa cred! Am stat toata noaptea si m-am gandit la toate metodele de a ajunge acolo, cum sa fac rost de bani, unde stau, etc. Analizand acum lucrurile, imi dau seama ca asta a fost probabil primul lucru pe care mi l-am dorit din tot sufletul, iar Universul a auzit si mi-a indeplinit dorinta. Am imprumutat niste bani si mi-am luat bilet de avion (doar dus, nu aveam bani si de intors) pentru ziua de miercuri seara. A fost prima data cand am plecat singura undeva, eu fiind o persoana foarte introvertita si singuratica, ma speriau locurile noi, ieseam foarte rar din casa, nu-mi placea aglomeratia, etc. Inca un lucru de mentionat: parintii mei nu stiau, eram in acea perioada in care incercam sa stau singura, asa ca m-am hotarat sa nu le spun imaginandu mi reactia lor. In timp ce imi faceam bagajul incepeam sa am ezitari si sa-mi fie frica, imi faceam tot felul de idei in cap ca poate nu ma voi descurca, ca nu sunt indeajuns de buna, mai bine raman acasa, etc, dar cand i-am zis unui prieten s-a hotarat sa ma duca el la aeroport ca sa fie sigur ca plec. (Multumesc!) Am ajuns in Roma in jur de ora 19:00, era intuneric afara deoarece totul se intampla la sfarsitul lui noiembrie. Nu facusem rezervare la niciun hotel, cand am ajuns in gara, m-a izbit un val de nesiguranta pentru cateva secunde, nu stiam unde sa merg. Am facut stanga, iar la cativa pasi era un hotel. Norocul meu:la receptie un domn roman. Mi-a explicat de unde sa iau autobuzul numarul 5, iar dimineata la ora 8:30 am plecat catre locatia auditiei. Aveam atatea emotii, nici nu am putut manca, palmele imi transpirau, iar picioarele imi tremurau incontinuu. Am incercat sa ma controlez cand ne arata coregrafa pasii, insa cand l-am vazut in oglinda pe tipul care avea sa aleaga dansatorii, m-am pierdut cand privirile noastre s-au intersectat. Dupa terminarea auditiei, m am dus catre hotel, m am schimbat si am plecat sa ma plimb prin oras. Singura! Eu, singura, calatoresc! Descopar, vad, traiesc! Eram atat de fericita, ma simteam in sfarsit libera. Am umblat pana seara tarziu cand primesc un mesaj neasteptat de la acel tip, daca mai sunt in oras. Am iesit cu el la cina, am vorbit 5 ore, timp in care ne-am si plimbat, aratandu-mi cele mai frumoase locuri din oras pe timp de noapte. Am continuat sa tinem legatura si dupa, devenind amici buni. Urmatoarea zi, mi-am anuntat parintii ( era si cazul!) ca sunt in Roma si am nevoie de bani sa ma intorc acasa, le-am povestit toata aventura, mi-au dat bani ( Multumesc!)asa ca am mai ramas o saptamana in Italia pana sa-mi gasesc un bilet de avion, sarbatorindu-mi si ziua de nastere. M-am plimbat putin si in alte orase, prin Toscana, Florenta ( de care m-am indragostit), Arezzo, Cortona. Asta a fost cea mai frumoasa calatorie a mea. Cea mai frumoasa experienta. Pentru ca am invatat multe lucruri. Pentru ca m-am descoperit pe mine insumi. Mi-am dat seama ca pot face multe lucruri, ca pot face ceea ce imi doresc mereu, ca sunt puternica, ca ma pot descurca singura in orice situatie. E drept ca acum mai uit uneori, si ma bucur nespus de mult ca am avut ocazia sa-mi reamintesc scriind aceste randuri. Am invatat ca daca iti doresti ceva cu adevarat, gasesti pana la urma o solutie, ca e important sa lupti pentru ceea ce simti tu ca e bine pentru tine si pentru ceea ce iti doresti, pentru ca pe parcursul acestui drum afli lucruri noi despre tine.

    RăspundețiȘtergere