Recenzie "Jurnal de librar" de Anca Zaharia - Editura Herg Benet.

N-aș fi crezut niciodată că va veni ziua în care îmi voi face o pasiune pentru cărți. Chiar și una periodică.
Și pentru că în ultima vreme am primit astfel de cadouri mai mult sau mai puțin literare, m-am hotărât să incep și un astfel de capitol, cu și despre cărțile care-mi trec prin mâini și prin seva creierului.
La Gala SuperBlog, Emil "blogger cu greutate" mi-a făcut un astfel de cadou pe care am început să-l răsfoiesc la întoarcere.

Cartea aparține editurii Herg Benet și se deschide printr-o notă personală a autoarei, a cărei meserie de bază este cea de librar. Scrierea se prezintă într-un stil colocvial, pe înțelesul tuturor. M-am simțit captivată să trec la următoarea pagină, printre gândurile și întâmplările personale trăite de autoarea Anca Zaharia, care sunt povestite ca de la prieten, la prieten. În această carte vei găsi atât întâmplări din viața de librar, pentru cei aspiranți, cât și întâmplări și gânduri personale, din viața de om a scriitoarei.

Cum se deschide "Jurnal de librar"?

Cartea conține aproximativ 200 pagini și este ușor de citit, datorită stilului prietenos, degajat și nonșalant al autoarei. Începutul debutează cu experiența sa și contactul în realația cu șefii deranjați de nevoile pur umane și generale, cât și despre piedici și dezamăgirile din relația angajat-șef la mai multe locuri de muncă, ce au în centru lumea infinită a cărților și dezamăgirea imprimată în aerul de superioritate al clienților, respectiv al "individului-șef".

126 de memorii din viața de librar.

Cartea continuă prin 126 de mini-povești, amintiri, întâmplări și gănduri comico-ironice, despre Anca, femeia de zi cu zi și Anca, femeia librar. Fiecare poveste are același ton degajat cu care debutează cartea și înlănțuie o serie de întâmplări și conversații contemporane.

De-a lungul celor 126 de povești, autoarea ne face cunoștință cu diferite tipologii de oameni și ne mărturisește că, răbdarea este o virtute a angajatului pe post de librar, obligat să fie prompt, să zâmbească și să ofere soluții, chiar dacă această cale nu e întocmai una ideală în contactul cu clienți debusolați, necunoscători, "aerieni" sau deloc simpatici, când miza este un simplu salar cu minimul pe economie.

Viața dincolo de rafturile de cărți, adunată într-un "Jurnal de librar".

Deși autoarea se proclamează de-a lungul relatării drept o persoană cu viață personală și un ciclu uman de viață, pare să aibă parte de o serie de întâmplări mult mai "extraterestre" decât pare la prima vedere acel concediul medical solicitat șefei sale, recomandat în urma unui consult.

Totuși, cu demnitatea și respectul de sine ce încă-i curge prin vene aceasta mizează pe sănătate și pe respectul cuvenit chiar și la acest loc de muncă, unde nu e loc de citit cărți, ci de ridicat, sortat, aranjat și recomandat cărți la cererea clienților (care nu par a fi convinși că librarii ar avea cunoștințe atât de vaste în lumea cărților), luând decizia de a demisiona din mai multe locuri. De-a lungul acestei călătorii interminabile se vorbește despre atribuțiile unui librar, cunoștințele de care ar avea nevoie un astfel de angajat, precum și o serie de recomandări cât se poate de logice, cu și despre motivul pentru care ar trebui să fugi de o astfel de meserie și mici ponturi despre un comportament adecvat la un stand cu cărți sau într-o librărie.

Cartea are un fir cu iz educațional, o notă umoristică și o prezentare captivantă de întâmplări ce te cuprinde încă de la primele pagini. Este o carte foarte interesantă și o recomand tuturor aspiranților la meseria de librar, cititorilor înfocați, precum și celor care preferă scrierile prietenoase, captivante, umoristice și întâmplările reale ce capătă un rol aparent important în dezvoltarea personală.

Mulțumesc, Emil!
Tu ai citit această carte? Cum ți s-a părut?