Recenzie "Pupăza din Morții tei" de Gabriel Dumitriu. Dacă nu ar fi fost, nu s-ar fi povestit.

Astăzi am revenit cu o avanpremieră din blogosferă a acestei cărți. Mă mir că, deși a trecut atât de multă vreme de la lansare, niciun blogger de carte (unul nu așa începător ca mine), nu a vorbit încă despre cartea asta.
Chiar există "Pupăza din morții tei"? Pâi dacă n-ar fi fost, nu s-ar mai povesti!

E prima carte pe care mi-am dorit-o cu ardoare timp de circa un an. Și anul trecut, pe când se apropria faina mea aniversare, prietenii și rudele mă trăgeau de limbă legat de ce mi-aș dori. Și pentru maică-mea a fost o surpriză să audă că nu vreau nimic altceva decât o carte, MUSAI o carte. Adevărul e că știam de la bun început că e o carte atipică, asta pentru că urmăream Pupăza de ceva vreme pe Facebook. Și, cum nu am fost niciodată fană a clasicismului sau a prea "literalismului", cartea părea perfectă.
Mama, bucuroasă, deși nu știa exact despre ce era vorba, s-a confirmat și a devenit sponsorul acestei dorințe, ulterior împlinită. Pe atunci nu se găsea în librării, așa că am comandat-o de aici. Acum cică ar fi disponibilă și în Cărturărești (norocoși fie cei care au librăria asta în oraș). Oricum, cartea a ajuns repejor la mine, prin curier, cu autograf cu tot.

Cine-i/Ce-i "Pupăza din morții tei"?

În primul rând, trebuie subliniat faptul că nu-i o carte pentru cei ce suferă de sindromul "prea gramatic al limbii române" și pe care îi zgârâie și-n urechea mijlocie, și pe retină, acea virgulă în minus.
Chiar dacă n-oi fi o specialistă în domeniu, trebuie să recunosc că unele pasaje s-ar fi înțeles mai bine dacă era puțin mai șlefuită. Cu toate astea e o carte foarte faină, una de suflet pentru mine, pe care am "întins-o" cam 3 luni să o termin de citit. Și asta n-o faci decât dacă îți place o carte atât de mult, încât n-ai vrea să se termine. Eu mai voiam să pun o pauză, ai mei "-Nuuu, nuuu! Mai citește una".

Cartea este în ansamblu o culegere de povești și poezii, presărate cu un haz absolut, cu pamfleturi și ironii. Fiecare pagină și pe alocuri, pe o pagină-două, se așterne câte o poveste, o poezie. Aș estima în jur la 100 și ceva de istorioare de toate.
Musai e de reținut că, dacă vrei s-o trăiești și să faci din ea zâmbetul familiei sau al petrecerii, trebuie să ai la bază o serie de basme și povești populare. Cartea e foarte captivantă, în special în prima parte, motiv pentru care, dacă pui mâna pe ea, asigură-te că ai citit basmele populare sau ofer-o în dar împreună cu un astfel de volum generos de povești ale copilăriei pe care, teoretic și practic, toată lumea ar fi trebuit să le fi citit până acum. Altfel nu-i vei prinde firul.

Cât de faină-i "Pupăza din morții tei"?

Cea mai faină, cu mâna pe inimă! De la bun început ți-am spus că sunt foarte selectivă. Mereu caut chestii care să mă binedispună sau să fie constructive. Cartea asta nu doar că m-a făcut să râd până la lacrimi, dar m-a destins în profunzime.
Pe principiul "Citește o carte că-ți ia mama două!", cartea devine instrumentul de șantaj pentru copiii care sunt experți în meserie. Ai foarte multe șanse să le alimentezi porția de citit. Oricum, nu te aștepta să-i transformi în șoareci de bibliotecă, dacă nu au deja această înclinație.

În concluzie, cartea-i foarte faină, un cadou absolut genial, o apariție deosebită și captivantă. Eu aștept cu nerăbdare volumul doi, și trei, și 10.

Ps: Volumul doi cică apare în septembrie.
Voi ați citit-o?