Dacia Doina și umorul pe patru roți.
Avea doar doi ani. Doi ani de când era în posesia noastră pe contract de comodat. Într-un fel sau altul, nici bătrânul, fost instructor de meserie, nu era încă dispus 100% să renunțe la ea. Dar știa că o așteaptă un viitor mai bun când, o tânăra familie de nepoți ai săi avea să-i facă poftele și s-o conducă cu mândrie. De la frumoasa cu "părul" verde s-a transformat în scurt timp în Doina pe patru roți. Numele nu este întâmplător, ci își are originea în apropiere de timpurile noastre.
Numele, pe cât se poate de cunoscut, poartă amprenta soacrei sale. Ei, doar nu crezi că a dat dragostea cu patimă în el, pentru a sa soacră.
Întâmplarea face ca, într-o zi cu soare și cu flori pe câmpii, mândra noastră Doină să fie pusă pe șotii, când a primit și acest botez al numelui.
Plănuiam alături de partenerul de viață să facem o scurtă plimbare, nici prea departe, nici foarte aproape de casă. Eram pasager premium, adică ocupam locul din față la acestă berlină de lux, Dacia 1300, una din primele mașini de origine 100% pur românească. Știam că, din când în când, e pusă pe "glume" tehnice, de aia umblam cu toate sculele de care putea fi nevoie în caz de nefericire la drum lung. Avea până și cârlig de remorcare extrem de util pentru zilele în care totul nu avea să meargă conform planului.
De câteva zile, a sa soacră, adică a mea mamă, nu se simțea întocmai bine. O răceală nefastă a dat peste ea și părea să n-o mai scoată la capăt. Ironia sorții făcea ca, la fiecare drum, să o contactez anticipat și să ne punem pe bărfă, clasic fetelor și femeilor în vârstă.
Pe atunci au început și peripețiile noastre pline cu umor, ce au ținut timp de câteva zile. Am pornit la drum, toate bine și frumoase. Îndrăznesc să o sun. Tusea mamei o dobora din toate părțile și ce să vezi? Draga noastră mașină antică începuse furioasă să reacționeze, nu întocmai fericit, la cele auzite. Simți și ea o părere de rău pentru starea proastă de sănătate a mamei. Motorul se opri și nici vorbă să mai dorească a porni. Cincisprezece minute mai târziu am reușit să o pornim din nou. Zic s-o sun din nou pe mama și să-i spun cum am rezolvat întreaga nenorocire. Și ea se simțea mai bine de câteva minute. La jumătate de oră povestea se repetă, dar reușim într-un final, cu o întârziere considerabilă, să ajungem acasă. Să fie o coincidență?
A doua zi am pornit din nou la drum, către o altă aventură, de data asta mai de durată. Eram foarte inspirați și dornici de călătorii, vacanțe, plimbări, așa că, ideea unei vacanțe la munte, alături de toți prietenii dragi cu care urma să ne vedem la poalele muntelui, părea o escapadă bună. Plănuiam vreo două seri în aer liber și curat, cu dans, jocuri de cărți și admirarea naturii, cu toate că nu eram fan munte, dar acceptasem de dragul lui. Nu ne permiteam să închiriem o mașină. De altfel și de aceea am acceptat acea escapadă în aer liber. Ne-am lăsat duși de val și am pornit la drum cu toate mătăniile făcute și cu implorările de rigoare către cele sfinte, doar să o ducem cu bine la capăt și să ajungem/ne întoarcem cu bine.
La vreo 10 minute, deodată, fără niciun fel de explicație plauzibilă, de parcă i-aș fi făcut vrăji cu foi de dafin, mașina era mai scandaloasă ca niciodată. Întai a început să facă urât, iar domnul meu furios din cale-afară și expert în probleme mecanice, bagă nasul sub capotă să-i găsească buba, crezând că motorul e de vină. Dar nimic! Totul părea impecabil când, un nor de fum îi plonjase pe tenul său de bebeluș, de parcă mașina încerca să transmită că locul său nu-i sub capotă și că nici motorul nu o duce considerabil de bine. Îl aud înfuriat făcând dansul ploii de ciudă și strigând cât îl țin plămânii:
"-Gulum! Golum! Golum! Trebuie să-mi decuplez soacra de "my precious" Dacia. Hai Doina, hai!"
Ei, nu aveam eu cine știe ce cunoștințe pe atunci despre mașini și mecanică. Și nici nu eram clarvăzătoare. De fapt, am fost dintotdeauna un pieton cu actele la zi. Sunt și astăzi de părere că noroc de acel cârlig de remorcare Dacia care avea la capăt de fir un minunat cort, ce ne-a oferit deplina plăcere a unui "sejur de șapte stele", în aer liber, pe câmpurile verzi și în apropiere de cele mai bogate livezi. Nu plănuiam asta, dar am încercat să nu dramatizăm prea mult, până la sosirea ajutoarelor. Bineînțeles, nici Păcală nu s-ar fi putut abține să nu guste câteva cireșe zemoase și cărnoase. Mă poți învinovăți că am sărit gardul pentru o mână de cireșe?
N-am mai ajuns la destinație, dar vrând-nevrând am schimbat cursul acelei escapade și l-am petrecut pe acea pajiște, romantic, în doi. Pot spune că, deși relația noastră are vechime, astfel am profitat să ne cunoaștem ceva mai bine și să ne bucurăm unul de altul cum nu o mai făcusem de ceva vreme.
Dacă nu am fi luat cortul și portbagajul acela auxiliar în care am pus haine mai groase pentru frigul de peste noapte și mâncare pentru zile amare, sfârșitul ar fi fost tragic.
Ironic, mai mult sau mai puțin, acela a fost momentul în care am remarcat că, printr-o coincidență astrală, mașina reacționa în funcție de starea de sănătate a mamei mele. Așa a ajuns să o cheme Doina, exact ca pe ea, pentru că Doina noastră funcționa numai când dădea randament și soacra, la planul de bătaie cum să-și transforme fata cea mică și pe prietenul ei în prețioșii săi supuși sau când pur și simplu nu avea o răceală zdravănă la orizont.
Ce să ții tu minte din toate astea? Că nu-i bine nici măcar din greșeală să-ți asociezi mașina cu numele soacrei. De altfel, poți să te echipezi corespunzător de drum cu tot ce are nevoie orice autovehicul motorizat la drum lung. Fie că-i vorba de cârlige de remorcare omologate pentru autoturismul tău, un porbagaj extra de depozitare, fie că plănuiești o perioadă de ciclism, cu multă mișcare în aer liber și ai nevoie de suporți de bicicletă, trebuie doar să ceri și vei primi, cu un simplu gest de doar un click. De unde? De la Auto Gedal, un expert de accesorii pe măsură, încă din 2013, ce transformă orice peripeție pe patru roți într-o experiență cool.
Numele, pe cât se poate de cunoscut, poartă amprenta soacrei sale. Ei, doar nu crezi că a dat dragostea cu patimă în el, pentru a sa soacră.
Aventura pe patru roți și umorul Doinei.
Întâmplarea face ca, într-o zi cu soare și cu flori pe câmpii, mândra noastră Doină să fie pusă pe șotii, când a primit și acest botez al numelui.
Plănuiam alături de partenerul de viață să facem o scurtă plimbare, nici prea departe, nici foarte aproape de casă. Eram pasager premium, adică ocupam locul din față la acestă berlină de lux, Dacia 1300, una din primele mașini de origine 100% pur românească. Știam că, din când în când, e pusă pe "glume" tehnice, de aia umblam cu toate sculele de care putea fi nevoie în caz de nefericire la drum lung. Avea până și cârlig de remorcare extrem de util pentru zilele în care totul nu avea să meargă conform planului.
De câteva zile, a sa soacră, adică a mea mamă, nu se simțea întocmai bine. O răceală nefastă a dat peste ea și părea să n-o mai scoată la capăt. Ironia sorții făcea ca, la fiecare drum, să o contactez anticipat și să ne punem pe bărfă, clasic fetelor și femeilor în vârstă.
Pe atunci au început și peripețiile noastre pline cu umor, ce au ținut timp de câteva zile. Am pornit la drum, toate bine și frumoase. Îndrăznesc să o sun. Tusea mamei o dobora din toate părțile și ce să vezi? Draga noastră mașină antică începuse furioasă să reacționeze, nu întocmai fericit, la cele auzite. Simți și ea o părere de rău pentru starea proastă de sănătate a mamei. Motorul se opri și nici vorbă să mai dorească a porni. Cincisprezece minute mai târziu am reușit să o pornim din nou. Zic s-o sun din nou pe mama și să-i spun cum am rezolvat întreaga nenorocire. Și ea se simțea mai bine de câteva minute. La jumătate de oră povestea se repetă, dar reușim într-un final, cu o întârziere considerabilă, să ajungem acasă. Să fie o coincidență?
A doua zi am pornit din nou la drum, către o altă aventură, de data asta mai de durată. Eram foarte inspirați și dornici de călătorii, vacanțe, plimbări, așa că, ideea unei vacanțe la munte, alături de toți prietenii dragi cu care urma să ne vedem la poalele muntelui, părea o escapadă bună. Plănuiam vreo două seri în aer liber și curat, cu dans, jocuri de cărți și admirarea naturii, cu toate că nu eram fan munte, dar acceptasem de dragul lui. Nu ne permiteam să închiriem o mașină. De altfel și de aceea am acceptat acea escapadă în aer liber. Ne-am lăsat duși de val și am pornit la drum cu toate mătăniile făcute și cu implorările de rigoare către cele sfinte, doar să o ducem cu bine la capăt și să ajungem/ne întoarcem cu bine.
La vreo 10 minute, deodată, fără niciun fel de explicație plauzibilă, de parcă i-aș fi făcut vrăji cu foi de dafin, mașina era mai scandaloasă ca niciodată. Întai a început să facă urât, iar domnul meu furios din cale-afară și expert în probleme mecanice, bagă nasul sub capotă să-i găsească buba, crezând că motorul e de vină. Dar nimic! Totul părea impecabil când, un nor de fum îi plonjase pe tenul său de bebeluș, de parcă mașina încerca să transmită că locul său nu-i sub capotă și că nici motorul nu o duce considerabil de bine. Îl aud înfuriat făcând dansul ploii de ciudă și strigând cât îl țin plămânii:
"-Gulum! Golum! Golum! Trebuie să-mi decuplez soacra de "my precious" Dacia. Hai Doina, hai!"
Ei, nu aveam eu cine știe ce cunoștințe pe atunci despre mașini și mecanică. Și nici nu eram clarvăzătoare. De fapt, am fost dintotdeauna un pieton cu actele la zi. Sunt și astăzi de părere că noroc de acel cârlig de remorcare Dacia care avea la capăt de fir un minunat cort, ce ne-a oferit deplina plăcere a unui "sejur de șapte stele", în aer liber, pe câmpurile verzi și în apropiere de cele mai bogate livezi. Nu plănuiam asta, dar am încercat să nu dramatizăm prea mult, până la sosirea ajutoarelor. Bineînțeles, nici Păcală nu s-ar fi putut abține să nu guste câteva cireșe zemoase și cărnoase. Mă poți învinovăți că am sărit gardul pentru o mână de cireșe?
N-am mai ajuns la destinație, dar vrând-nevrând am schimbat cursul acelei escapade și l-am petrecut pe acea pajiște, romantic, în doi. Pot spune că, deși relația noastră are vechime, astfel am profitat să ne cunoaștem ceva mai bine și să ne bucurăm unul de altul cum nu o mai făcusem de ceva vreme.
Dacă nu am fi luat cortul și portbagajul acela auxiliar în care am pus haine mai groase pentru frigul de peste noapte și mâncare pentru zile amare, sfârșitul ar fi fost tragic.
Ironic, mai mult sau mai puțin, acela a fost momentul în care am remarcat că, printr-o coincidență astrală, mașina reacționa în funcție de starea de sănătate a mamei mele. Așa a ajuns să o cheme Doina, exact ca pe ea, pentru că Doina noastră funcționa numai când dădea randament și soacra, la planul de bătaie cum să-și transforme fata cea mică și pe prietenul ei în prețioșii săi supuși sau când pur și simplu nu avea o răceală zdravănă la orizont.
Ce să ții tu minte din toate astea? Că nu-i bine nici măcar din greșeală să-ți asociezi mașina cu numele soacrei. De altfel, poți să te echipezi corespunzător de drum cu tot ce are nevoie orice autovehicul motorizat la drum lung. Fie că-i vorba de cârlige de remorcare omologate pentru autoturismul tău, un porbagaj extra de depozitare, fie că plănuiești o perioadă de ciclism, cu multă mișcare în aer liber și ai nevoie de suporți de bicicletă, trebuie doar să ceri și vei primi, cu un simplu gest de doar un click. De unde? De la Auto Gedal, un expert de accesorii pe măsură, încă din 2013, ce transformă orice peripeție pe patru roți într-o experiență cool.
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2019.
Comentarii
Trimiteți un comentariu