GEANTA MEA E VIE!

by - vineri, iunie 21, 2013


Era o zi frumoasă de vară şi aşteptam ziua cea mare: prima excursie la mare. Îmi doream ca totul  fie perfect aşa  zi de zi adăugam în valiză câte un lucru nou . Cu o săptămână înainte, emoţiile se intensificau, inima îmi bătea alert, creierul elibera adrenalina care îmi cutreiera corpul şi îmi dădea o stare de agitaţie. Nu puteam uita prioritatea numărul 1: geanta. Aceasta avea  îmi asigure confortul şi siguranţa , plus  îmi era un adevărat prieten de nădejde oricând aveam nevoie. Calitate şi fineţe, sunt cele 2 cuvinte care o caracteriza. Geanta din piele, perfect lucrată pentru nevoile şi preferinţele mele, ştiam sigur  nu putea da greş şi  avea  fie perfectă.
M-am înarmat cu cele dorite şi am plecat la drum. 
Aveam de stabatut o cale lungă, întâi cu microbuzul, apoi cu avionul, iar la sfârşit avea  ajung în vacanţa mult visată: Reeija. 
Am pornit la drum, timp în care mi-am aşezat bagajele şi m-am aşezat lângă uşa microbuzului. O oprire bruscă m-a cutremurat, căile respiratorii s-au blocat din cauza prafului şi a fumului ce a pătruns în maşină. Au fost câteva momente delirice, pline de alergie şi de iritare, iar după un strănut îmi revenisem. Aud un strănut profund şi o voce piţigăiată îmi spune: Sănătate! 

N-am observat pe nimeni în jurul meu care se uita în mod special către mine şi care  binecuvânta. Am trecut cu vederea şi m-am bucurat de peisajul luminat, de razele pudice ale roaselui, de corpurile parţial golaşe ale arborilor. La sfârşitul unui drum lung, de aproximativ 8 ore, am ajuns la un pas de destinaţia mult visată. Mi-am însemnat în caiet câteva hieroglife şi am pornit către aeroport. M-am lăsat îmbrăcată de mireasma unei cafele proapete, moment în care s-a făcut anunţul de îmbarcare. M-am îmbarcat uşor, pulsul mai  depăşea de 3 ori valoarea normală şi mi se instalase un nod în gât. Desigur  toate aceastea erau de fericire, căci  apropiam tot mai mult de locaţieÎn mintea mea zburau îngeri încontinuuobosiţi de atâta visare, cu plaje, mări, cocktailuri, ciocolată... Aveam un adevărat paradis în minte. 
După vreo 2 ore de zbor, am ajuns la desinaţie: - Iei! Reeija venim! 
Apoi a urmat un lucru dincolo de imaginaţia mea: Reeija era o ţară diferităEra îmbrăcată în piele de calitate pură, cu bănci de caramel, marea de ciocolată, pomi de marţipan. Totul era un paradis foarte dulce şi fermecător. Brusc, nici n-am apucat  realizez  avionul plecase iar eu nu ştiam unde  aflamDin neant, vine spre mine un bulgare albastru de îngheţată: - Pook! 
Auu...rochiţa şi geanta mea erau...pur şi simplu distruse. Gemantanul se micşoraîl atingeam şi din el se desfăceau bucăţi de dulciuri. Ţara Reeija era dulce, roz şi cu ansambluri de piele şi mătăsuri. Aud o voce: -He, he! Nu fi trist,nu fi supărat..şi Frankentein era uratCine  fie oare? 
Foarte frustrată, m-am aşezat pe banca de caramel, timp în care auzeam doar hohote de ras şi mi-am înecat amarul cu o creangă de marţipanCând privesc alăturigeanta mea râdea înhohote. Ce? Cum? Cum e posibil
La care ea de colo: - Hey, hey! Bună! Ce faci? Hey, o  ne distrăm, am eu grijă de tinePriveşte, prietenii mey! Hey Buzz, Bloom, Sparckle! 
Am înlemnit când frumoasă mea geantă cu de toate, a prins viaţăvorbea cu mine, iar locuitorii ţării Reeija erau...genţiÎn depărtarezăcea regatul care avea la conducere 3 genţi sofisticate, cu coroane pe cap, palton de piele şi accesorii perfect şlefuite
Supărarea la acel moment era 0. Nu aveam ce  fac, aşa  m-am gândit  explorez. Mi-am luat geanta de mânuţă şi am mers într-un bar  servim ceva. Am întrebat-o: -Tu de când vorbeşti
Ea mi-a răspuns: -Din totdeauna, doar  ai fost prea entuziasmată şi stresată ca   observi! Şi uşor uşor ne-am împrietenit, ne-am bucurat împreună de câteva zile la lacul de ciocolată, am petrecut cu prietenii ei. M-am simţit grozav. Problema era  trebuia  ajung şi acasă
Geanta mi-a oferit ajutorul ei către ieşire. Ne-am făcut bagajeleea şi-a luat câteva lacuri de îngrijire, eu câteva produse delicioase şi cosmetice dulci. În timp ce treceam strada, eu m-am oprit, însă micuţa mea geantă a rămas prinsă sub roţile unei maşini gigante de turtă dulce. Am izbucnit în plâns, am alergat după ea şi am luat-o în braţe:- Draga mea, nu  parăsi. Te implor! 
Răvăşităparcă pe ultimul drum, mi-a prins în palme lacrimile. Am încredinţat-o prietenilor acesteiaînvinovăţindu- profund. Acestea au avut grijă  între de urgenţă în operaţie la domnul Banană şi doamna Jeleu, timp în care eu nu mai ştiam nimic. 
Am stat pe bancă, am adormit acolo, iar la răsăritul soarelui, parcă simţeam o adiere pe pomeţi. M-am trezit învăluită în săruturi dulci şi parfumate: -Viaţa este prea scurtă ca avem timp şi pentru tristeţeEra eageanta mea! Eram aşa de bucuroasă  şi-a revenit şi singurul lucru care îl avea era doar o zgârieturăEra un sentiment minunat. 
-Te iubesc, hai acasăîmi spune ea
-Şi eu, nu te- lăsa niciodată
Şi uşor uşor, am pornit spre casăEa mi-a rămas aceeaşi prietenă fidelă care nu  lasă la greu şi are grijă de cele mai preţioase lucruri ale mele. Şi chiar dacă abia aştept ziua unei noi expediţii în ţara ei,  îi pot auzi vocea şi -i simt căldură îmbrăţişărilor, acum am de 3 ori mai multă grijă de ea.



Concurs organizat de Reeija, magazin online ce oferă genți piele 

You May Also Like

2 comments