Cu frica pe la doctor

Greu îmi e şi mie a asimila ideea de a face o vizită cu dragă inimă lui Nea doctorul. Şi nu e vorba de orice doctor ci de cel...stomatolog. 
Dacă scriu mă afirmă cu mai mult curaj? Nici pe departe! Am o frică cât o mare de alune într-un parc de dimensiunea unui mall...Eh...înţelegeţi voi ce vreau să zic! 
Sunt cu dragă inimă aproape de cei care au frică de stomatolog şi totuşi pe de altă parte îmi condamn frica de găină. Dar mai degrabă mă condamn pe mine, căci medicul stomatolog, dotat ca la carte, are nevoie de o mulţime de bani pentru a ieşi de acolo Făt-Frumos cu "dintii de aur". Şi un au, poate două trei, dar nu se compară cu o lună de nedormit, pastile şi cupă de nervi. Hai să vă zic o poveste!
Încăpăţânată de fel, cu chiu cu vai, am apelat la primul stomatolog care mi-a ieşit în cale. A greşit, mult, desigur contra cost, însă eu m-am speriat repede şi am fugit pe un deal fără cale de întoarcere. Să mai fi auzit ceva de doctor? "Nici vorbă, să nu aud!" 
Asta până când, în urmă cu o lună, domnul Ketorol m-a luat în braţe, caria mea a început să dea o petrecere uriaşă, iar durerea să mă copleşească. Şi s-au pus la vorbă aşa, uşorşi lent, să mă trimită spre somn etern atacându-mi ficatul. Şi domnii bacterieni s-au vorbit între ei ca seara, pe la 1-2, când îmi era somnul mai dulce, să mă trezească pe loc,sau atunci când era închis la farmacie.

  Şi sună frumos trezitul la două noaptea, pe jumătate adormită, împiedicată de tot ce apuc prin cale, în căutare de...reţete naturiste pe internet. Combatem cât putem dar nu şicând vrem! Şi săriţi-mi în cap pentru faptul că unii dintre voi, ar fi mers la dentist de la bun început.
Şi după căutări în zadar, recunosc, cu chiu cu vai, că da, chiar aş fi făcut o vizită, însă...nu sunt bani. Uimitor nu?
E trist să ţii morţiş că o durere sau o frică de ac ar fi precum ar cadea un meteorit pe tine, dar ce te faci fără? Cât poţi lăsa frica să te doboare?
Avem enorm de multe motive să nu ne mai ferim. În primul rând sănătatea e pe primul loc şi nimeni nu va avea grijă de ea dacă nu noi înşine. 

În al doilea rând, nu e bine să lăsăm pe a două zi lucrul la care ne-am gândit azi să îl facem, mâine am putea regreta. Pastilele sunt doar nişte pisici care se alintă, ne alintă şi ne pun microbii la somn şinimic mai mult. Şi să nu uităm că voinţa umană e mai presus decât orice, durerea că e greu să ocupăm un loc în societate e mult mai mare decât cea în timpul intervenţiei chirurgicale la nivelul dinţilor, care e de scurtă durata, în funcţie de cum decidem să procedăm.
Fac şi o trimitere către o clinică stomatologică în Bucureşti cărora şi-au pus problema asupra existenţei lor şi asupra a ceea ce sunt, oameni sau găini. Nu lăsa-ţi ca timpul să fie o nenorocire şi o pierdere, mereu e loc de mai bine.