San-Antonio, îmi permiţi să fiu ... indecentă?

Nu indecentă în adevăratul sens al cuvântului, ci indecentă prin faptul de a da rău liber imaginaţiei şi dorinţelor mele. Am auzit domnule Antonio, că te bate gândul să măprovoci. Nu la întreceri sau la păcatele eterne ale lumii, ci în cât de importante îmi sunt ţelurile şi în ceea ce priveşte cercetarea, ce cazuri aş inspecta. 
Sunt o ramură a dreptăţii care în prezent nu poate decât să stea pe margine. Nu aş sta pe gânduri în inspectarea unor cazuri din realitatea României. 
Politica, un subiect delicat, învăţământul un subiect firav, sunt lucruri şi cazuri asupra cărora se poate aprofunda foarte mult. Se întâmplă fărădelegi, precum plata unui loc printre fişele de candidatură, sau se aplică "joaca printre copii" în învăţământ. Dar este ceva normal Antonio? Că eu nu văd oricât aş încerca să-mi curăţ ochii. 
Şi mă întrebi curios de ce acest lucru? Pentru că politica nu e un scaun din piele, asortat cu mobilierul dintr-un birou şi nici un pachet de bani. Este un viitor al uneiîntregi societăţi, al fiecărui suflet în parte. Banul în acest context este că o muşama roasă de câini, ce azi e în buzunar, mâine trebuie să fie dublu. 
Şi ce "joacă în învăţământ"? 
Structura dezorganizată a întregului sistem din momentul actual, îmi spune că deşi Uniunea Europeană a interzis testarea proiectelor de natură biologică asupra oamenilor, ceapsihică nu e cu mult mai prejos. Cu o bucăţică de materie sau fără ea, tot la acelaş lucru se ajunge, aşa cum ar fi sarmalele fără umplutură, problema e că nu s-ar mai numi sarmale iar subiectele prezente în examene nu s-ar mai fi numi subiecte. Şi când profesorii nu sunt motivaţi, dincolo de partea financiară, spre a-şi susţine această pasiunedobândită cu multă muncă, cum să nu fie totul alandala? 
Se testează, se încearcă noi lucruri, noi păreri personale. Fapte? Nu ştiu şi chiar mi-ar face plăcere să-mi pot băga nasul în toate acestea. 
Avem totuşi o mulţime de frumuseţi, o mulţime de oameni muncitori, chiar şi elevi foarte silitori. Dar ei au nevoie de mai puţine piedici şi critici şi mai multe podiumuri pecare să poată urca. 
Tu ce zici San Antonio? N-ar fi un caz bun de analizat şi rezolvat?