Din seria "A fost o nebunie": De la A la Z despre SuperBlog

Ca in fiecare an si ca la fiecare editie, am participat din nou asa cum si bine ati vazut, la competitia SuperBlog. Desi din toate participarile la SuperBlog nu m-am ales niciodata cu mare lucru (asta pana ajungi sa realizezi faptul ca nu e doar o competitie despre premii ci si despre oameni fantastici), nu m-am putut lasa. Cred ca SuperBlog este unul din cele mai mari "droguri" de pana acum.
Am reusit in cele din urma sa ajung si la frumoasa si faimoasa gala de premiere ce ale loc la sfarsitul fiecarei editii. Pe scurt, a fost fantastic! Daca esti participant, musai macar intr-o editie sa te duci. Beneficiezi de cazare si de o atmosfera de proportii in mod gratuit.
Cred ca cel mai greu pas este sa-ti faci planurile si sa gasesti punctul de intalnire cu ceilalti. Ai mai avea nevoie si de un buget de drum, dar trebuie sa constientizezi ca vei retrai momentele de zeci de ori cand totul va lua sfarsit.

Well, am ajuns in Bucuresti cu o zi inaintea galei de premiere. M-am revazut cu niste rude vechi pe care nu le mai vazusem de ani.
In cea de-a doua zi si ziua galei, am luat un taxiu care m-a dus direct la Golden Tulips, hotelul unde a avut loc gala.
M-am chinuit si am stat pe langa usa 5 minute incercand sa-mi dau seama cum se dechide usa (era pe baza de cartela si trebuia introdusa intr-un suport special), apoi a urmat inca un sfert de ora in incercarea de a aprinde becurile (inauntru, la intrarea in camera, era un alt compartament pentru cartela in care sa o reintroduci si sa pornesti sistemul; apoi poti face o joaca din intrerupatoare in functie de cate becuri vrei sa aprinzi - Hotelul Golden Tulips are o multime). Serviciile hotelului sunt cam scumpe (zis in cel mai dragut mod "cam scumpe"). Conditiile sunt extrem de bune iar camerele sunt dezinfectate si lustruite cu atentie. Am avut si un mini bar in care n-am indraznit sa ma bag (cu siguranta ar fi trebuit sa fi facut munca caritabila 2 luni ca sa pot plati).

A ajuns in cele din urma si Raluca, m-am mai ratacit si cu liftul dar in cele din urma am reusit sa duc treaba la bun sfarsit.
Pe Raluca o ador!! E ditamai "capra", cum ar zice "Capra mea" alias Dan Pavel. E o fata inalta, frumoasa si cu un suflet cald. Ne-am inteles de minune si ma bucur din suflet. M-am gandit la ea inca vreo 3 zile dupa ce am plecat acasa.
Cat m-am mai invartit eu pe acolo s-a facut si ora la care trebuia sa ne prezentam in sala Panorama de la etajul 9.

M-au cuprins emotiile, m-au coplesit multitudinea de oameni pe care inca nu-i cunoscusem niciodata in viata reala si la inceput am fost mai tacuta si retrasa. Noroc de Raluca care mi-a facut cunostinta cu unul cu altul.
Primul cu care am facut cunostinta inaintea Ralucai a fost Daniel Botea, un om super fain si cu o forta supraomeneasca la redactat articolele. A urmat apoi Albert Budinca, sotul Claudiei, pe care l-am surprins in trecere cand vroiam sa cobor jos cu liftul.
M-am cam speriat de Claudia Patrascu. Oamenii astia n-o sa accepte niciodata "sarumana". De fiecare data cand conversam cu ea incepeam cu vorba asta si cand am vazut-o in fata ochilor fix asta mi-a venit sa zic. M-am blocat si i-am zis ca am o tentativa, la care ea mi-a tras o privire fioroasa gen: Indrazneste doar si sa vezi ce ai sa patesti!  (ha ha)

M-a bufnit rasul fantastic cand am iesit in fata si cand am auzit de vaca si premiul Delaco (gasiti aici detalii). Aveti si inregistrarea in caz de sunteti curiosi (eu incep pe la 53.05).

A urmat apoi petrecerea de dupa la beraria H. Localul este imens si frumos. Au avut grija cu totii sa creeze atmosfera si sa te faca sa te simti mai ceva ca acasa (cel putin pe mine caci daca cazarea era free cred ca ramaneam acolo). Ps: Nici masina Rudiei nu vroia sa porneasca cand m-am urcat eu inauntru.

      

Beraria H a fost extrem de generoasa si ne-a oferit 10 m de bere (110 halbe)

 Am dansat mai mult ca niciodata, cu totii dar si duo cu Mihnea Socol (energia maxima) iar Emil Calinescu s-a jucat in parul meu de zor (ceea ce spre dezamagirea lui imi si plac e). M-am tinut scai de Cristina Chifu care e o dulceata de doamna si cu care m-am completat perfect.

Insa nu m-am simtit completa caci a lipsit o persoana care chiar imi doream sa o cunosc: Daniela Harvaneanu: o bunatate de om, un suflet cald si minunat, cu greu de descris in cuvinte.
Alina Gheorghe e o "pustoaica" mica cu un suflet extrem de mare si plina de viata. Agurita mi s-a parut ca un ghiocel gingas: micuta, subtirica foc (zice grasa din mine) si draguta din cale-afara, ca si Alexandra Bazilac alias Pinky.
Dana si Constantin, doi draguti si ei, m-au amuzat pe ciinste. Cu bune si cu rele, sunt un cuplu frumos, ambii invingatori zic eu, indiferent de locul in clasament si de premii.

Atmosfera a mai fost intretinuta de : Iuliu Baksi (daca tin bine minte), Christian Hertzug, Bogdan Daradan, Ianolia (micuuutaa <3), Raluca Cincu, Raluca Brezniceanu, Olimpia Săpunaru etc.
Ps: Lista-i deschisa pana undeva la 60 daca nu mai bine. Da-mi Doamne neuroni sa-i tin minte pe toti!

Sper ca voi ajunge si la gala urmatoare ca tot mi-am facut tupeu si sper sa socializez cu mai multi dintre participanti astfel incat sa ne cunoastem mai bine.
Ideea e ca la gala, pe langa premiile dupa caz, nu ai cum sa fii trecut cu vederea, toti oamenii sunt blanzi si vor astepta de la tine prietenia si caldura pe care ti-o ofera si ei.

 In plus, nu exista loc de suprematie. In SuperBlog toti sunt egali indiferent de varsta, premii, loc in clasament, vechime etc.
Deci merita cu siguranta macar o data in viata daca participi la SuperBlog, sa mergi si la gala.

Claudia, Albert, multumiri pentru atmosfera creeata si pentru intampinarea calduroasa. Abia astept sa va revad pe toti! Pana atunci, Merry Christmas tuturor! Va tzuc!