Impresii la final de SuperBlog 2016, editia toamna-iarna
Cred ca este prima oara cand scriu un articol de final. Nu stiu de ce, dar asa mi-a venit mie. Ca de obicei, competitia a fost acerba, mai sunt doar cateva note de aflat si totusi ma simt la final.
Competitia asta nu a fost ca celelalte sau poate ca doar asa am simtit eu. Oamenii s-au schimbat, participantii sunt altfel fata de cum erau anterior sau poate doar mi se pare mie, pentru ca am preferat sa raman pe margine cat de mult posibil.
Claudia a ramas la fel: simpatica, mereu sa ne vina in ajutor si deschisa la orice nelamurire. De fapt, cred ca ea e singura "veterana" care a fost asa dintotdeauna si sper sa nu se schimbe niciodata. Albert...la fel, se aseamana ca doua picaturi de apa (la comportament, modul de a fi). Mi-as dori sa pot avea astfel de oameni in preajma pe tot parcursul vietii mele, mi-as fi dorit sa fi avut niste parinti asa grozavi ca ei.
Well...participantii....mult prea schimbati, majoritatea nu in bine, zic eu, dar poate asta-i doar parerea mea. Cred ca de-a lungul participarilor, cei care s-au ridicat la un moment dat nu au putut sa accepte infrangerea, nu au putut accepta faptul ca cineva a fost mai bun sau ca atat le-a fost dat, o nota mai mica decat suta pe care am fi asteptat-o toti. Unii au devenit poate putini prea increzatori, prea narcisisti, prea laudarosi. Binenteles, nu sunt un nimeni sa judec eu, nu tin cu nimeni, nu-mi plac polemicile si mi-am vazut de ograda mea. E doar o parere, dar am simtit mai multa falsitate si raceala decat am vazut in toti anii de cand particip.
Eu...ca de obicei, poate prea aglomerata si prea bagacioasa cat sa dau randament asa cum s-ar fi cuvenit pentru fiecare proba in parte. Dar sunt multumita de tot ce-am obtinut: atat am putut, atat am facut. Am invatat sa tin fruntea sus si sa incerc in continuare, poate intr-un final voi imbunatati ceva. La urma urmei este o competitie din care toti au cate ceva de invatat.
Ramona Gheorghe, o Rokolla dezamagita pe ea insine de modul in care a fost notata, a ramas aceeasi fiinta delicata si draga mie. Mereu mi-a placut sa o citesc, sa vorbim o data la ceva vreme. Este o fiinta placuta, tare dragalasa si impreuna cu fata ei...oh...sunt ca niste bomboane. Te topesti! Ramona, sa stii ca fiecare dintre noi este unic, nimeni nu-ti poate lua inspiratia, creativitatea, puterea de a pasi peste esec si de a merge mai departe. Este doar o competitie si vor mai fi multe altele. Niciodata sa nu te mai descurajezi si indiferent de rezultatele din viitor, sa ramai asa cum esti acum, sa nu te schimbi si tu ca restul!
Nu stiu ce s-a intamplat cu Raluca. Ulterior era in top, acum e cu mult dupa mine. Cert e ca nu-mi pasa de barfe si orice s-ar fi intamplat ea ramane pentru mine o persoana faina alaturi de care m-am distrat la ultimele intalniri.
Camelia as always, my best friend! Mereu se face ca am fost cam pe aceeasi suta de metri. Inca visez la ziua in care sa o vad, sa o strang in brate, sa ne cunoastem for real. Planuisem cu voucherul CND din editia trecuta sa ajung pe la ea...well...cred ca a si expirat voucherul. Fain nu? Si cand ma gandesc ce nebunie a fost atunci...la jurizarea acelei probei.
Juriul, uneori poate prea obiectiv sau subiectiv. Mie personal mi se pare ciudat ca 5-10 articole sa mearga notate dupa 90 si restul intre 60-80. Mie greu sa cred ca nu s-a abordat tema dupa cerinta, chiar daca stiu, se aduna cate putin de la fiecare lucru in parte. Poate partenerii bloggeri au mai tinut cont si de fanii pe care ii au din competitie sau poate ca nu. Eu am apreciat bunul simt si criticile lor constructive, maniera in care au fost expuse sfaturile lor. Oriunde am gresit, am incercat sa fac mai bine (nu stiu daca mi-a si iesit chestia asta).
Si totusi, la final, vine Gala, unde mi se pare distractiv sa te intalnesti cu toti, cu bune cu rele. In plus, e ceva ce nu mai vezi la alte competitii si e un oarecare efort din partea unor sponsori si a organizatorilor, ca participantii sa beneficieze de cazare gratuita, eventual pranz, tort, bautura si voie buna. Este clar un minus pentru sponsor si un plus pentru noi ca participanti, de aceea trebuie profitat de sansa asta macar o data. Cel putin acolo o sa vezi ca lumea e total diferita de ce vezi in online. Emil, e tot Emil, Ianolia la fel, dar restul o sa fie ceva mai distractivi si prietenosi. Cumva gala le fura narcisismul, parerea proasta care si-au format-o despre unii bloggeri sau sponsori care le-au dat note mai mici.
In the end, toata lumea e happy, minim 50% spun ca nu vor mai participa dar fii sigur ca-i vezi in primavara iar. Eu continui sa incerc, nu sa ajung in top pentru ca-mi este evident ca nu voi ajunge acolo prea curand sau pentru premii, ca nici articolele mele n-ajung sa fie intocmai la multimea asteptarilor. Dar asa...ca chestie, SuperBlog e mai mult un antrenament, o placere sa lucrez sub presiune si sa-mi mai incarc timpul cu ceva mai placut si constructiv pentru mine, decat sa dau vama prin cluburi(daca tot mi-au sarit profii in cap ca nu cunosc strazile si cluburile din oras, dupa 3 ani de facultate; nu domn'le nu le stiu, ca nu ma pasioneaza asemenea sport, nu ma dau averile din casa si nu sunt maicuta, dar...i'm not in the mood this year).
Si din pacate, anul acesta nu cred ca voi mai participa la gala din cauza problemelor financiars. Insa continui sa sper si sa-mi fac oarece planuri marunte. Daca o sa se intample o minune...poate am norocul si ajung iar acolo.
Concluzie: Trebuie sa incerci macar o data. Depinde doar de tine cum abordezi competitia si ce asteptari ai de la ea.
Competitia asta nu a fost ca celelalte sau poate ca doar asa am simtit eu. Oamenii s-au schimbat, participantii sunt altfel fata de cum erau anterior sau poate doar mi se pare mie, pentru ca am preferat sa raman pe margine cat de mult posibil.
Claudia a ramas la fel: simpatica, mereu sa ne vina in ajutor si deschisa la orice nelamurire. De fapt, cred ca ea e singura "veterana" care a fost asa dintotdeauna si sper sa nu se schimbe niciodata. Albert...la fel, se aseamana ca doua picaturi de apa (la comportament, modul de a fi). Mi-as dori sa pot avea astfel de oameni in preajma pe tot parcursul vietii mele, mi-as fi dorit sa fi avut niste parinti asa grozavi ca ei.
Well...participantii....mult prea schimbati, majoritatea nu in bine, zic eu, dar poate asta-i doar parerea mea. Cred ca de-a lungul participarilor, cei care s-au ridicat la un moment dat nu au putut sa accepte infrangerea, nu au putut accepta faptul ca cineva a fost mai bun sau ca atat le-a fost dat, o nota mai mica decat suta pe care am fi asteptat-o toti. Unii au devenit poate putini prea increzatori, prea narcisisti, prea laudarosi. Binenteles, nu sunt un nimeni sa judec eu, nu tin cu nimeni, nu-mi plac polemicile si mi-am vazut de ograda mea. E doar o parere, dar am simtit mai multa falsitate si raceala decat am vazut in toti anii de cand particip.
Eu...ca de obicei, poate prea aglomerata si prea bagacioasa cat sa dau randament asa cum s-ar fi cuvenit pentru fiecare proba in parte. Dar sunt multumita de tot ce-am obtinut: atat am putut, atat am facut. Am invatat sa tin fruntea sus si sa incerc in continuare, poate intr-un final voi imbunatati ceva. La urma urmei este o competitie din care toti au cate ceva de invatat.
Ramona Gheorghe, o Rokolla dezamagita pe ea insine de modul in care a fost notata, a ramas aceeasi fiinta delicata si draga mie. Mereu mi-a placut sa o citesc, sa vorbim o data la ceva vreme. Este o fiinta placuta, tare dragalasa si impreuna cu fata ei...oh...sunt ca niste bomboane. Te topesti! Ramona, sa stii ca fiecare dintre noi este unic, nimeni nu-ti poate lua inspiratia, creativitatea, puterea de a pasi peste esec si de a merge mai departe. Este doar o competitie si vor mai fi multe altele. Niciodata sa nu te mai descurajezi si indiferent de rezultatele din viitor, sa ramai asa cum esti acum, sa nu te schimbi si tu ca restul!
Nu stiu ce s-a intamplat cu Raluca. Ulterior era in top, acum e cu mult dupa mine. Cert e ca nu-mi pasa de barfe si orice s-ar fi intamplat ea ramane pentru mine o persoana faina alaturi de care m-am distrat la ultimele intalniri.
Camelia as always, my best friend! Mereu se face ca am fost cam pe aceeasi suta de metri. Inca visez la ziua in care sa o vad, sa o strang in brate, sa ne cunoastem for real. Planuisem cu voucherul CND din editia trecuta sa ajung pe la ea...well...cred ca a si expirat voucherul. Fain nu? Si cand ma gandesc ce nebunie a fost atunci...la jurizarea acelei probei.
Juriul, uneori poate prea obiectiv sau subiectiv. Mie personal mi se pare ciudat ca 5-10 articole sa mearga notate dupa 90 si restul intre 60-80. Mie greu sa cred ca nu s-a abordat tema dupa cerinta, chiar daca stiu, se aduna cate putin de la fiecare lucru in parte. Poate partenerii bloggeri au mai tinut cont si de fanii pe care ii au din competitie sau poate ca nu. Eu am apreciat bunul simt si criticile lor constructive, maniera in care au fost expuse sfaturile lor. Oriunde am gresit, am incercat sa fac mai bine (nu stiu daca mi-a si iesit chestia asta).
Si totusi, la final, vine Gala, unde mi se pare distractiv sa te intalnesti cu toti, cu bune cu rele. In plus, e ceva ce nu mai vezi la alte competitii si e un oarecare efort din partea unor sponsori si a organizatorilor, ca participantii sa beneficieze de cazare gratuita, eventual pranz, tort, bautura si voie buna. Este clar un minus pentru sponsor si un plus pentru noi ca participanti, de aceea trebuie profitat de sansa asta macar o data. Cel putin acolo o sa vezi ca lumea e total diferita de ce vezi in online. Emil, e tot Emil, Ianolia la fel, dar restul o sa fie ceva mai distractivi si prietenosi. Cumva gala le fura narcisismul, parerea proasta care si-au format-o despre unii bloggeri sau sponsori care le-au dat note mai mici.
In the end, toata lumea e happy, minim 50% spun ca nu vor mai participa dar fii sigur ca-i vezi in primavara iar. Eu continui sa incerc, nu sa ajung in top pentru ca-mi este evident ca nu voi ajunge acolo prea curand sau pentru premii, ca nici articolele mele n-ajung sa fie intocmai la multimea asteptarilor. Dar asa...ca chestie, SuperBlog e mai mult un antrenament, o placere sa lucrez sub presiune si sa-mi mai incarc timpul cu ceva mai placut si constructiv pentru mine, decat sa dau vama prin cluburi(daca tot mi-au sarit profii in cap ca nu cunosc strazile si cluburile din oras, dupa 3 ani de facultate; nu domn'le nu le stiu, ca nu ma pasioneaza asemenea sport, nu ma dau averile din casa si nu sunt maicuta, dar...i'm not in the mood this year).
Si din pacate, anul acesta nu cred ca voi mai participa la gala din cauza problemelor financiars. Insa continui sa sper si sa-mi fac oarece planuri marunte. Daca o sa se intample o minune...poate am norocul si ajung iar acolo.
Concluzie: Trebuie sa incerci macar o data. Depinde doar de tine cum abordezi competitia si ce asteptari ai de la ea.
Poate nu te vad la Gala si nu rupi ringul cu mine ca am terminat orice fel de prietenie! #amzis :*
RăspundețiȘtergereEram curioasa sa cotesc părerea ta personală despre Superblog si aseară nu am reușit sa citesc articolul. Acum când am intrat am rămas surprinsă sa ma văd menționata in articolul tau :)
RăspundețiȘtergereEu am participat la aceasta competiție pentru ca am auzit ca ma poate ajuta pe viitor. Ma ajuta sa ma dezvolt, sa citesc articole cu aceeași tema pentru a vedea fiecare cum a pus problema. Recunosc ca au fost persoane care M-au impresionat. Au avut niște povesti la care nici nu M-as fi gândit. Au fost si persoane care au primit note mari deși articolul nu M-a dat pe spate doar ca erau 800-900 cuvinte. Asta M-a făcut sa cred ca daca vrei un punctaj mai bun trebuie sa scrii ... mult!
Recunosc ca au fost probe care nu mi-au plăcut sau care nu am scris cu placere iar asta s-a putut observa in notele mele dela filmul Arrival dar si articole unde mi-am pus sufletul pe tava si am scris din inima, 67 puncte la traduceri medicale. Poate ca tema abordată de mine a fost diferită fata de cea la care se așteptau sponsorii dar nu pot decât sa ma bucur ca am reușit sa duc aceasta competiție pana la final si sa ma încadrez in termenele menționate pe site.
Daca luam note de 80 sau putin peste 80 nu eram asa dezamagita dar am primit 2 note de 60 si un puc si una de 70 care M-au deranjat. Am fost atat de prinsă de treaba si probleme ca n-am avut nici timp sa plâng ( just joking)
Nu am de ce sa ma schimb pentru ca nu M-a convins nimeni ca ar fi bine sa o fac dar pot spune ca incerc sa imi schimb stilul de scris sa fie putin mai bun. Doar incerc, sa vedem daca-mi si iese.
Păcat ca nu Reușești sa ajungi in gala. Mi-ar fi plăcut sa te cunosc personal. Eu mi-am anunțat prezenta cu însoțitor si in măsura in care poate merge si soțul cu mine si nu va trebui sa plătesc nimic vin eu, cu Iuby si cu Criss. Te pup si stii ca imi esti tare Draga!