Apa - Istoric de sănătate și prospețime pentru o viață îndelungată

"Îi dă una peste cap și mai apoi îl întreabă:

-Ce faci mă, neghiobule? Asta se degustă, mă! La prima înghițitură trebuie să fii conectat, așa...

-Cum se conectează țuica la șunca?Facem o legatură chimică,o alchimie?

- No mă, da dobitoc mai ești! No...cum să-ți spun, ma? Asta te simte. Tu trebuie s-o cucerești, s-o faci să creadă că e totul pentru tine, ca ea ... să-ți indoaie ... sufletul de plăcere.

-Ah, sticla asta? Ioane, tu iar ai stat în fumul de la sobă? Ți-au invadat noxele cămările capului?

-Ce mă fac eu cu tine, mă, Gheorghe? No... Mai adu un bax să-mi ung vocea, că mi-am uscat gâtul de pomană cu tine."

Am momente în care mă simt la fel de nătânga precum Gheorghe, țăran de origine, venit la oraș din provincie, invitat fiind de prietenul său din copilărie, Ion, ajuns un om renumit de afaceri.

Asta încearcă al meu suflet pereche să-mi spună zilnic: că apa asta nu-i ca celelalte și că al nostru corp o asimiliează mai ușor decăt orice altă combinație chimică. Apa de izvor e sfântă, e sațioasă și acum poartă și un nume măreț - La Fântâna. Nu-i doar o simplă sticlă. E o "fântână" de apă, un bax întreg de sănătate, cu sticle identic și atent realizate. din material reciclabil, umplute lin cu apă limpede și proaspată de izvor.

Totuși, trebuie să recunosc că La Fântână e ceva mai specială decât orice alt brand obișnuit și ca orice alt furnizor de apă, cu dedicație pentru companii mici și mari. Conținutul provine din inima Serbiei, de la cota de 2000 m înălțime, acolo unde niciun om n-a aruncat un ochi peste pelicula clară a apei de izvor. Este o apă pură, bogată în minerale care satură setea în timpul antrenamentelor, al conferințelor, sau pur și simplu atunci când ești extrem de însetat și simți nevoia să te revigorezi din plin.

Apa de izvor are cel mai frumos parfum! Miroase a puritate, a revenire la viață, a sănătate.

Apa este un simbol indispensabil vieții de pe Terra, cel mai vechi și cel mai istoric, unul de care de care trebuie să fim mândri. Au fost războaie, ani în care molima a cuprins întreg Pământul și totuși, apa nu lipsește de pe mesele și din casele noastre, își face folosința chiar dacă de cele mai multe ori alegem să o risipim, mai mult sau mai puțin voluntar. Mai presus de toate apa noastră este potabilă și satisface un circuit complex numit organism.
Apa te ajută să te trezești din beție, să-ți potolești gâtul uscat de sete. Ea te ajută să fii acea persoană cu moralul ridicat, atunci când stresul cotidian și agitația din jur pare a fi mult prea copleșitoare pentru fragilul psihic uman.
Față de orice altă apă, cert e că apa asta de izvor va fi cel mai curat și pur lucru pe care l-ai putea avea vreodata, cea mai selectă creație, îmbuteliată cu atenție și stimă, direct din vârful munților,

Pentru mine, apa e un fel de "Hidratează-mă să-mi fie bine!", dar încă nu s-a aprins între noi o scânteie, ceva, încât regula celor 3 litri pe zi să fie respectată cu sfințenie.
Poate acum n-o slăvesc, dar o dacă aș fi pe Marte sau dacă s-ar anunța o criză globală, cu siguranță i-aș duce lipsa în fiecare zi și aș savura-o până la ultima picătură. 
Totuși, apa îmi este sursa de inspirație, mă ajută să conviețuiesc zilnic și să duc la bun sfârșit o serie de priorități, în condiții minime de stres și cu toată energia înglobată în celulele mele minuscule, de la cele din firele de păr, până la cele din vârful unghiei. Profesoara de chimie m-a învățat că apa resimte totul, captează și transmite, într-un fel, starea pe care purtătorul o duce cu sine. Așa că-i mulțumesc pentru existență și pentru ceea ce apa a făcut din mine, din noi.

Articol scris pentru SuperBlog 2016.