Mâine se face o săptămână de când am primit primul meu colet în Italia. M-am bucurat foarte tare când am văzut că acesta e expediat cu Bartolini/DPD de la noi. Însă, după câteva zile, începeam să mă îngrijorez că nu va ajunge la destinație, căci numărul de urmarire nu era deloc "de urmărit".
Mai apoi, într-o zi de sâmbătă, verific statusul altor colete și surprinzător îl văd ajuns în centrul din Milano după doar câteva zile, circa o săptămână de când plasasem comanda pe Zaful.

Iarăși m-am bucurat că nu s-a pierdut și că livrarea era programată pe luni. Săptămâna trecută, luni, m-am trezit devreme să fiu sigură că telefonul meu are semnal și că mă va contacta curierul în intervalul menționat pe site. Pe la 1, la amiază, îl urmăresc din nou pe site-ul lor și surpriză: îmi arată că livrarea nu a putut avea loc. Motivul?

Încerc să sun la relații cu clienții, cu italiana mea de baltă, încercând să aflu de ce nu s-a încercat deloc livrarea. Nu primisem niciun apel, niciun bilețel, nimic.
O tanti ofuscată insistă să mă duc la depozit sau să-i sau un număr de telefon italian. Pentru că nu am avut nicio problemă în utilizarea numărului românesc, l-am păstrat și l-am folosit și în cazul acestui colet. Nicăieri nu specifica însă că nu dau doi bani pe persoanele cu număr străin și că nu iau nicio măsură.

După-amiaza încercam să-mi dau seama cum să procedez. Niște căutări pe hartă mi-au indicat că sediul e la vreo 3 ore de mers pe jos, circa 10-14 km. Nu era o alegere ideală având în vedere că n-am mașină personală iar banii sunt oarecum limitați. Sun iarăși în încercarea că pot schimba numărul cu unul italian, cel pe care mi la dat mama la plecare. Fără succes! Noua doamnă insistă iarăși să merg a doua zi la depozit.
A doua zi plec de acasă la 10, ajung în stație și aștept autobuzul. După mai bine de jumătate de oră, timp în care m-am urcat în toate autobuzele marcate cu numărul corespunzător, îl găsesc pe cel corect care pleca o dată pe oră. Tot atunci am aflat că aveam doar 6€ iar drumul parțial costa 4€ și nu 2 ca în cazul autobuzelor obișnuite. Și asta pentru că zona în care trebuia să ajung era la periferie.

Am făcut calculele și am ajuns la concluzia că va trebui să mă întorc pe jos.
Ajunsă undeva printr-un câmp, cobor, iar GPS-ul îmi arată că am de mers pe jos încă 40 minute. Peisajul era înfiorător, zonă pustie în care șoferii ce treceau se întrebau ce caută o fată mică și singură pe drumurile alea. Ajung la o barieră interzisă, undeva pe lângă o pădure, dar zic să trec peste să văd unde ajung căci așa indica GPS-ul. În vreo 10 minute ajungeam și la sediu, la 12:35, când pauza de masă abia începuse la 12:30 și avea să se termine la 14:00.

Mă frământa gândul cum să mă întorc înapoi când aveam în buzunar 1.20€ și 15% baterie la telefon. Am avut doar gândul să-l las la încărcat peste noapte, deci se explică. Nici nu erau bancomate în zonă să scot bani de pe card. 
La sediu mulți mă întrebau dacă am de ridicat un colet și confirmând, îmi spuneau că trebuie să aștept două ore să treacă pauză. Afirm și eu.

În cele din urmă, un nene drăguț mă ia după 30 minute de așteptat și mă poftește înăuntru să-mi dea coletul. Mă trimite la un coleg care "ciupește" puțin de engleză. Băiatul drăguț îmi dă coletul fără a plăti nimic și îl rog să mă îndrume să găsesc un bancomat să scot bani să mă întorc acasă sau îl întreb dacă am vreo șansă să circule o bucată mică de timp cu banii pe care îi aveam. A fost un om mult prea drăguț, care a scos 10€ din buzunar și mi i-ar dat să mă pot întoarce acasă.

Ies din sediu, merg pe jos încă 40 minute până ajung într-o stație și aștept autobuzul care a sosit la 14:40. Prietenul meu își făcea griji. Își făcea tot felul de gânduri și griji: că va trebui să mă recupereze de la mafioți, că mi se întâmplă ceva, mai ales când a auzit că rămân fără baterie și că n-am suficienți bani. Era pregătit să vină după mine, dar având în vedere că n-am ajutat băiatul cu banii, am decis să mă întorc singură acasă.

După ce am urcat în autobuz, la circa 5 minute, s-a închis și telefonul. Noroc că aveam și numărul de Italia într-un alt telefon de rezervă. Cât el se pregătea să vină după mine și pierduse autobuzul, a dat peste curier, care întâmplarea face că era român. I-a spus că cei de la depozit au refuzat vehement să facă o încercare să livreze coletul. Chiar a insistat, știind că nimeni până la acea dată nu s-a deplasat la depozit să-și ridice un colet.
Rușine Bartolini! Dacă pățeam ceva? Dacă angajatul vostru nu era suficient de mărinimos și pățeam ceva încercând să mă întorc acasă pe jos?

În fine...
Am ajuns cu bine acasă după cele 30 minute cu autobuzul și am desfăcut pachetul, m-am apucat de probat și toate nebuniile.
Al meu era tare fericit să mă vadă.

Printre toate luceușoarele primite mi-am ales și o pijama de vară. Am fost plăcut surprinsă de calitatea unor articole de lenjerie intimă de pe site-urile de genul, chiar dacă majoritatea sunt cam scumpișoare. Compleul ales de mine a avut un preț chiar bunicel, sub 20$ și mi-a plăcut mult croiala/imprimeul cu buline.

Am luat mărimea M, căci S nu aveau pe stoc, dar oricum sunt obișnuită cu lenjeria de genul puțin mai largă.
Seara am făcut un duș și am luat compleul pe mine. Nu vă gândiți că în casă sunt 40 grade. Dimpotrivă, se lasă chiar foarte rece. Dar seara mi-am zis că e perfectă pentru somn, când mă învârt în plapuma și pătura mea pufoasă de la Jysk, ca să nu mai transpir.


Compleul este lejer, are un material moale pe dedesubt și pe deasupra o pânză din voal. În zona bustului are și două cupe, dar și bretele ajustabile ca să-l pot aranja mai pe corp.
Este un compleu drăguț care mâine face fix o săptămână de când îl port și e perfect.


Sper că nu voi mai fi nevoită să fac astfel de aventuri prea curând. Măcar mi-am primit coletul fără costuri extra și nu mi s-a întâmplat nimic. Am mai primit și alte două rochițe în colet despre care vă voi vorbi zilele următoare.

Ce părere aveți despre acest compleu? Ați avut vreodată o asemenea aventură?